Ilie Rosu

Pe data 09.08.2008 m-am urcat in masina si am plecat din nou. Mi-am condus intai fata la aeroport si apoi am pornit spre Valea Prahovei. Am traversat orasul Ploiesti si m-am indreptat spre munti. La Comarnic circulatia masinilor a inceput sa fie de nesuportat, iar in zona Busteni si  Azuga am inaintat cu viteza melcului, cauza fiind, probabil, lucrarile de reabilitare din zona. Inainte de Predeal am cotit-o in directia Paraul Rece si apoi  am tinut directia spre Rasnov. Drumul este bun si aerisit. Pe de o parte si de alta a soselei si a cursului de apa ce curge in zona, brasovenii au ocu

Singura care nu intelege ce se intampla este mama mea. Sunt multe luni de cand nu am mai fost acasa la tara ca s-o vad. Stie ca baiatul ei vrea sa “fuga” la Atena, dar nu intelege de ce 42 kilometri si pentru ce, si-apoi nimeni din rudele noastre  nu a alergat atata. Singurul insa care stie de ce , sunt eu, pentru ca am ceva din incapatanarea ei.

La 83 de ani inca mai pleaca pe jos la oras, pentru a-si face cumparaturie, 5 km la dus si alti 5 la intors. Cateodata mai opreste cate o masina si o ia. Urca si in cele cateva minute, pana la oras, ii povesteste soferului intreaga viata, cati

Unde microb nu e, nimic nu e!
Pe 1 august am plecat din nou. Acelasi tren, aceeasi ora si aceeasi directie draga mie.
Din tren mi-au atras atentia niste nori albi, ca vata pe bat pe care o mancam in copilarie la iarmaroc. O barza a zburat cativa km paralel cu trenul de parca vroia sa transmita ceva. Inainte sa inteleg mesajul… s-a afundat in padurile din zona Campinei.
In metrou, uitasem asta, o mama care a alaptat, fara complexe, un copil caruia ii era foame iar dupa, fetele lor s-au luminat.

Aproape de miezul noptii, cu ajutorul unui fost coleg, am ajuns la cabana. Am stabilit cu V

25.07.2008. Inca un weekend, inca o posibilitate de a ma antrena la Rasnov.

Am plecat din nou, dar de data aceasta cu trenul. Nu am prins loc si a trebuit sa stau in picioare. La 18.50 trenul s-a pus in miscare. A scartait usor si a pornit intr-o directie draga mie. Va trebui insa sa cobor la Brasov pentru ca trebuie sa muncesc inca mult pentru visul meu, maratonul de la Atena.

Cand trenul a intrat in zona muntilor, priveam in departare spre crestele muntilor care serpuiau, urcau si coborau ca intr-un tablou. Ma gandeam si il asemanam cu traseul de la Atena.
Din Brasov un prieten m-a

Dimineata la ora 4.50 sunt in fata parcului. E intuneric bezna si nu am curaj sa intru. Norocul meu este ca strazile din jurul lui sunt iluminate si se poate alerga. Sunt nevoit sa fac 2 ture in jurul parcului, prin fata magazinului Titan. La 5.30 se face deja lumina si pot  intra in parc. Imi pot continua antrenamentul fie printr-o tura in jurul lacului, facuta intr-un ritm mai sustinut, fie prin a urca de mai multe ori treptele ce asigura accesul spre lac. Acestea imi vor prinde bine deoarece stiu ca voi urca mult la Atena. Deocamdata, atat pot face dimineata.

De multe ori se intampla ca