Ilie Rosu

Este data de 12.10.2008.

Au trecut doar cateva zile de cand s-a incheiat maratonul de la Budapesta si iata ca ma simt deja refacut. Chiar vreau sa incerc marea nebunie: al doilea maraton oficial, intr-un interval de o saptamana si primul in Romania. Am mai facut-o la inceput, pe timpul antrenamentelor, cand nu stiam cu ce se mananca un maraton, si atunci am alergat distanta de 42 de km, de 3 ori intr-o luna. Abia mai tarziu am aflat ca e interzis sa faci un asemenea efort intr-un timp atat scurt si m-am potolit. Astazi imi doresc atat de mult sa incerc din nou! Constientizez mai mult ca nic

Iata ca a venit si ziua in care “Caravana – Maraton Budapesta” se pune in miscare. Impreuna cu doi prieteni care au crezut tot timpul in  mine Dogaru Vasile – omul care a escaladat Everestul si partenerul meu de antrenament din scoala militara si Ionel Pisica – colegul de banca din aceeasi scoala,  am pornit. Constientizam ca deplasarea cu masina pana la Budapesta va fi  obositoare si de aceea inoptam la cabana Himalaya. In  linistea noptii, doar nechezatul cailor ne tulbura somnul. Si a doua zi plecam mai departe.

Trecem prin Targu Mures si Reghin unde primim incurajarile unor

Este data de 27 septembrie 2008.
A mai ramas  o saptamana pana la maratonul de la Budapesta, moment pe care il astept cu nerabdare. Voi alerga pentru prima oara intr-o competitie oficiala si am emotii. Obiectivul meu declarat este sa alerg sub patru ore si sa imi pastrez ceva resurse si pentru maratonul de la Bucuresti, care urmeaza la un interval de numai o saptamana, pe data de 12 octombrie. La acesta vreau sa particip si sa termin in picioare. O voi face pentru toti cei care au crezut in mine si m-au incurajat. Multi prieteni mi-au promis ca vor veni sa ma vada si sa ma sustina.

In 

Este data de 20 septembrie 2008.

Dimineata sunt din nou in parc. A mai trecut o saptamana, in care am alergat 23+10+13+13+16=75 de km. In sfarsit mi-am gasit un ritm de alergare pe care il caut de mult timp si pe care pot acum sa  il mentin constant.
Timpul e racoros si numai bun pentru alergat, nu insa si pentru plimbat, putini fiind cei care au  avut curajul sa iasa astazi in parc.
Ca intotdeauna imi planific sa alerg cel putin trei ture de parc. Si plec din nou. La a doua tura ma-ntalnesc cu un fost partener de fuga, medic tanar rezident, cu care am alergat si cu o saptamana in urma,

Este data de 15 septembrie 2008.

Afara e ceata si mi-e frig. Infofolit de parca ar fi iarna, alerg din nou pe inserat. Ciudat, ce mi se intampla, c-alerg si fug, ca povestesc si scriu, nici astazi nu ma pot opri. Dinspre apus, de acolo vine vocea, e o soapta, si-mi suna in ureche si ma tulbura. M-a provocat, de-am inceput s’ alerg mai mult. Si am fortat momentul si intr-o zi, prin clipe de cosmar, prin agonie si extaz, riscand chiar totul, am incercat din nou. M-am descarcat nervos si am avut final. De undeva din trup, din minte cred, s-a scurs o energie, atat cat trebuia, s-ajung la o di