Ilie Rosu

Este data de 25.01.2009.
Regret mult ca nu am putut profita de ziua frumoasa de ieri. Sper ca astazi, duminica, timpul va fi la fel de placut si ca voi reusi sa alerg o distanta cat mai mare, ca sa pot trage o concluzie, privind stadiul meu de pregatire.

(more…)

Este data de 10.01.2009.
Desi este o dimineata foarte geroasa, Bucurestiul este intr-o continua miscare, un du-te vino de masini si de oameni. Acest lucru nu scapa neobservat consatenilor mei, care sunt niste pasionati si niste impatimiti columbofili. Nu au ratat pana acum nici o expozitie nationala organizata de catre  Federatia Nationala Columbofila. Si iata-ne la expozitie. Pentru prima oara particip la un asemenea eveniment.

Citeste restul...

Este data de 31 decembrie 2008.
Iata-ma din nou la cabana. Inchei anul 2008 cum nu se putea mai frumos; cu o cursa de aproape 30 km, conditiile fiind la fel de grele ca si in saptamana trecuta. Am reusit sa infrunt frigul si gerul si de data aceasta, afara se pare ca au fost -17 grade. Am riscat un pic dar totul e bine cand se termina cu bine.
Timpul parca zboara si mai e putin timp pana la maratonul de la Paris. Acolo voi incerca sa cobor sub 3 ore si 30 de minute. Dar pentru asta trebuie sa trag mai mult la antrenamente si sa mai dau cat

Este data de 26 decembrie 2008.

Coloana de masini se intinde pe zeci de km iar microbuzul inainteaza cu mare greutate pe Valea Prahovei. Ne deplasam cu viteza melcului, fiind clar ca drumul pana la Brasov va fi parcurs in multe ore. Sunt nerabdator sa ajung din nou la cabana pentru ca mi-am propus ca maine sa fac un antrenament adevarat, in conditii de iarna, incercand a urca spre Poiana Brasov.

Iata ca in zona Posada am parte de prima

Este data de 25 decembrie 2008.

Este prima zi de Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare la romani. Imi amintesc cu emotie cum era ajunul Craciunului in copilarie, la tara, in satul meu Adjudu Vechi – Vrancea. Inca de dimineata satul clocotea, grupuri de copii se deplasau in toate directiile, incercau portile, desi, din pacate pentru unii, cateodata nu se descuiau, insa fara teama de cainii care latrau furiosi, pentru ca erau bine legati si nu puteau sa-si apere teritoriul.Ne apropiam de ferestre si rosteam simplu: “Zicem?” si cand gazda ne raspundea “Ziceti!”, atunci incepeam a coli