Ilie Rosu

Este data de 5 decembrie 2009.

Vestea ca in jurul parcului national va avea loc un cros organizat de vetranii bucuresteni s-a impanzit repede. Ocazia aceasta unica nu trebuie ratata. Tot timpul mi-am dorit sa-i cunosc pe acesti oameni in varsta care traiesc din “fuga”. La cursele la care am alergat afara am fost mereu impresionat de concurentii in varsta, nu ai fi zis ca oamenii aceia pot fi in stare sa alerge si sa termine o cursa de 42 de kilometri.

In fata salii de atletism a complexului national Lia Manoliu incep sa apara concurentii.  Privind varsta, actorii principali de astaz

Este data de 1 decembrie 2009.

Astazi este cea mai importanta sarbatoare a romanilor,  amintindu-ne tuturor  de unirea cea mare.  Libertate si pace, doua simboluri pe care generatii de-a randul  le-au pretuit.  Cel mai frumos moment al zilei se pare a fi cel al trecerii armatei romane pe sub Arcul de Triumf, militarii dand  onorul poporului roman, fiind gata sa demonstreze in fata acestuia, ca sunt gata oricand, sa apere cele doua valori.

Inca de dimineata parcurile si strazile orasului devin animate. Nici frigul si nici ceata nu ne impiedica sa ne dam intalnire in parcul Tin

Este data de  20.11.2009.
Iata-ma din nou acasa,   la Adjudu Vechi, kilometrul zero al copilariei mele. Profit de vremea deosebit de frumoasa a acestui sfarsit de noiembrie si pornesc intr-o alergare pe un traseu aparent usor, presarat pe ici colo cu mici  diferente de nivel. Traversez podul peste raul Siret, tinand-o intr-o alergare constanta, cam in jur de cinci km, pana in localitatea Lespezi. Din drumul national ce duce spre Barlad, o cotesc in stanga, catre localitatea Costisa.

Nu ma inspaimanta urcusul din fata mea, strang din dinti, ajungand in varf intr-o clipita. De sus, sosea

Au trecut destui ani de cand nu am mai alergat la un cros. Mi-amintesc de unul, in care am strans in jurul meu toti copiii din bloc, mi-am luat fetele, pe fiica cea mica in carca, iar pe cea mare de mana si am alergat peste 4 km.. Anii au trecut iar eu am continuat  sa alerg,pana intr-o zi cand am spart ghiata, terminand prima mea cursa de maraton.

Ratand crosul loteriei din cauza unor dureri de spate, de data aceasta ma simt mai bine si iata ca nu ratez crosul de la Brasov,  o cursa tare, in care sunt prezenti unii dintre cei mai buni atleti.

Vremea fiind destul de rece,  acum e acum

Povestea a inceput pe aleile parcului IOR, intr-o zi nebuna de luna mai, cand am alergat primul maraton. De aproape un an si jumatate,  alerg aproape zilnic, cuprins parca de-o vraja, purtand povara obiectivelor indraznete care si-au gasit loc in mintea mea. Imediat dupa prima reusita, mi-am propus sa alerg la Atena, asa ca timp de 6 luni am tras de mine, pregatindu-ma si descoperind singur  starea de spirit a maratonului.  Speranta,  durere, bucurie, in cateva ore treci rapid de la o forma la alta. Alergam inconstient pentru un vis, azi prietenii zic iresponsabil, cu zambetul pe buze, i