Ilie Rosu

Este data de 15.05.2011.

Un maraton neprevazut, pe care l-am alergat sub privirile prietenului meu de o viata, Vasile Dogaru, presedinte al clubului Eco Alpin si instructorul care ii invata pe copiii de la cabana Himalaya, sa pronunte corect cuvintele Romania si Everest si cum sa urce si sa coboare muntele.  Cu o zi inainte, din drumul ce duce de la  Sighisoara  catre Medias, ne-am afundat in padurea de pe marginea drumului, poposind la umbra celor mai falnici stejari din Romania. Ne-am hotarat sa denumim maratonul Transilvania “Stejar, extrema urgenta”, pentru ca foarte putini au fost c

Este data de 07.05.2011.

Am evitat mult timp sa discut despre participarea mea la maratonul de la Moieciu, pentru ca stiam ca ar fi fost o mare nebunie.  Concentrat pe proiectul “Granitele nu sunt limite”,  impreuna cu Viorica Gabrian si cu Daniel Lixandru, am tras tare, reusind  sa finalizam impreuna, alergarea pe ultimul continent locuit, Oceania.   Maratonul Rotorua, din Noua Zeelanda,  s-a incheiat  cu o saptamana in urma, iar drumul de intoarcere a fost unul lung si obositor si  cu schimbari importante de fus orar.

Intregul proiect a insemnat  peste 100.000 de kilometri de z

Este data de 30.04.2011.

La Rotorua, in Noua Zeelanda, maratonul de pe continentul Oceania, s-a incheiat.  Drapelele Romaniei, Noii Zeelande, Uniunii Europene si Organizatiei Natiunilor Unite au fluturat impreuna timp de 4 ore si jumatate in jurul lacului Rotorua.
Drapelele Romaniei si Uniunii Europene au reusit performanta istorica “sa alerge” impreuna pe cele sase continente locuite, insotite mereu de drapelele tarilor gazda in care au avut loc maratoanele.

&nb

Este data de 17.04.2011.

Nici nu se incheiase bine maratonul de la Cluj-Napoca si iata ca Danut Cernat imi arunca o noua provocare: maratonul de la Belgrad. Pentru ca inca nu scapasem de raceala de la Cluj, decizia de a participa la acest maraton am luat-o pe ultima suta de metri, vineri, dupa ce in prealabil am cazut de acord ca vom pleca cu trenul vineri seara si ne vom intoarce duminica seara din Belgrad. Iata-ma in vagonul de dormit impreuna cu Danut si cu un francez, Alain Loree, care munceste in Bucuresti si care mergea, de asemenea la Belgrad, fiind inscris la cursa de semi maraton.

Este data de 10.04.2011.
Proiectul nostru “Granitele nu sunt limite”, trebuia sa se incheie astazi la Canberra in Australia. Oboseala si lipsa fondurilor financiare au facut ca eu, Viorica Gabrian si Daniel Lixandru, sa amanam evenimentul pentru sfarsitul lunii, cand vom incerca sa dovedim ca ceea ce am facut noi, n-au fost povesti de adormit copiii, si ca vom alerga pana la urma in Noua Zeelanda.

Un mesaj optimist, sincer adresat romanilor, fara nici un pic de tenta politica, un indemn adresat tuturor acelora care si-au pierdut speranta in ziua de maine. De aceea am ales sa port drapelu