Este data de 30.01.2011.
In anul 2010, dupa incheierea maratonului de la Boston, am vizitat sediul ONU din New York. La intrarea in cladire am fost impresionat de apelurile de lupta impotriva malariei, fenomen existent in special in tarile din Africa Subsahariana. Anual milioane de oameni sunt afectati de malarie, din care sute de mii nu mai pot fi salvati.
Iata ce scriam in povestirea mea din 2010.
Este data de 21.01.2011.
In jurul orei 6 diminata eram deja in zona liniei de start. Era intuneric si incepuse usor sa ploua. Imi iau rolul in serios si incep a-mi confectiona drapelele. In cateva secunde doua dintre ele sunt gata. La al treilea drapel insa, ghinion, cele doua bare telescopice, raman blocate una in interiorul celeilalte. Jumatate de ora m-am tot chinuit sa le deblochez. Ma gandeam sa improvizez repede ceva, sa rup o creanga dintr-un copac, dar de unde creangi, ca pe aici nu prea sunt copaci.
Este data de 05.12.2010.
Ideea de a alerga un maraton in luna decembrie a incoltit in mintea mea in momentul in care am realizat ca pot sa totalizez la sfarsit de an 12 maratoane cu drapelul Romaniei. Aveam insa si o teama pentru ca era al 13-lea maraton din acest an, iar numarul 13 aduce cateodata ghinion. Al 22-lea maraton oficial, al 27 – lea maraton din viata mea, luand in calcul si cele 5 maratoane neoficiale, alergate de unul singur in parcul IOR si la cabana Himalaya, langa Rasnov, dar pe care eu nu le pot uita niciodata.
Este data de 14.11.2010
Imi amintesc cu emotie de momentul in care am hotarat sa iau in mainile mele drapelele Romaniei si Italiei si sa alerg cu ele intreaga distanta a maratonului de la Roma. Nu aveam de unde sa stiu atunci ca acea cursa va insemna botezul maratoanelor mele cu drapele si ca numarul lor va ajunge in doar 9 luni la 11. Gandurile si intentiile mele le-am astenut intai in povestirea Manifest pentru Roma, cand initial voiam sa alerg doar cu drapelul Romaniei.
Este data de 31.10.2010
Imediat dupa incheierea maratonului International Bucuresti am inceput sa ma bucur, pentru ca ma aflam intr-o stare fizica buna. Tot timpul am fost cu ochii pe maratonul de la Atena, gandindu-ma in fel si chip, cum sa fac ca sa particip. Inscrierile erau incheiate inca din luna martie. A aparut ca din senin Victor Ilie, incurajandu-ma si dandu-mi sperante. Cunostea pe cineva din comunitatea greaca braileana, care putea interveni la organizatorii greci pentru inscriere. Incercand sa il contacteze a aflat cu regret ca persoana respectiva se prapadise inca din
Citeste restul...
Ilie Rosu | 
3 02 2011| 