Este data de 16.01.2010.
Anul 2009 a devenit amintire, concursurile tari s-au incheiat, ramanand inca vie truda din finalurile de cursa.
O petrecere binemeritata purtand marca Ro Club Maraton, cu un urias tort, consfinteste incheierea unui sezon in care am devenit mai cunoscuti, mai numerosi si mai increzatori. Daca la inceput alergam izolati, pe strazi, prin parcuri, salutandu-ne discret prin curse, Ro Club Maraton ne-a unit. Speram ca in curand sa fim o mie. Intr-un cadru festiv s-au “desigilat” contoarele si s-au citit kilometrajele, Danut Cernat fiind de departe cel care a alergat cei mai multi kilometri,. Mai avea putin si il dadea peste cap, fiind de departe cu cele mai multe maratoane si cu cele mai importante rezultate. O seara de neuitat cu distractie si voie buna, la finalul careia fiecare am tras linie si am adunat, n-a fost rau!
Apoi a urmat antrenamentul in zilele de Craciun, cu o alergare de la Adjudu Vechi pana sus la troita de dincolo de satul Lespezi si inapoi, intr-un cadru natural de poveste, cu raul Siret aproape inghetat, cu ochiuri de apa in care pasarile, pandeau, rotindu-se in aer dupa pestisori, cu masini circuland cu mare viteza, cu mine strecurandu-ma printre ele si ocolindu-le cu teama.
Alergarea din ajunul Anului Nou, cu plecare de la cabana Himalaya pana sus aproape de cabana Aviatorilor, a facut ca trecerea in noul an sa fie facuta cu motoarele turate la maxim. In a doua zi a Noului An refac traseul, insotit de Viorel, infruntand o ploaie rece, ce anunta apropierea unui nou val de ninsoare.
Mi-am reluat antrenamente obisnuite prin parcurile bucurestene. In timpul saptamanii, alerg seara in jurul lacului, cu o viteza sporita cand trec prin zonele neiluminate ale parcului. Sunt atent la cainii noi care au aparut in zona, neobisnuiti inca cu cei ce alearga. Sambata si duminica sunt preocupat de distante mai lungi, fiind prezent si la actiunile Ro Club Maraton, la alergarile de grup. Echipamentul e foarte important, in special incaltarile. Vremea poate deveni dintr-odata instabila, asa s-a intamplat in primele zile din ianuarie, a plouat, a nins, zapada umeda acoperind ochiurile de apa, udandu-ma la picioare. Asa au aparut durerile de spate, care m-au tinut departe de parc cateva zile.
January 20th, 2010 la 1:03 pm
Este un bilant interesant, pretios, mai cu seama ca descrie actiuni, activitati in urma carora v-ati bagat sanatate in corp …. si adica ce … eu sunt maiiiii… ,asa ca azi dimineata, peste masura de motivat am executat echiparea specifica si o alergare de 1/2 h prin zapada pe care mi-as fi dorit-o mai mare.
Va multumec fiindca existati si prin exemplul vostru aduceti si pe altii pe calea cea dreapta.Felicitari si la cit mai multe sute de km.