Ilie Rosu

Au mai ramas  5 zile pana la maratonul de la Berlin si  20  pana la cel de la Bruxelles.  Desi cele doua curse sunt foarte aproape una de cealalta, imi doresc ca in aceasta perioada sa fiu sanatos  si  sa pot alerga la capacitate maxima.

Ultimul antrenament la munte s-a lasat cu o raceala zdravana,  care m-a tinut pe tusa o saptamana. Acum lucrurile par a fi normale,  antrenamentele desfasurate in jurul lacului IOR m-au multumit, alergand fiecare tura de parc intr-un timp mai bun cu cel putin un minut, fata de altadata. Alergarile cu desele ruperi de ritm efectuate pe stadionul din complexul sportiv Lia Manoliu, criticile  baietilor de la Ro Club Maraton mi-au prins bine, asa ca  iata-ma ca sunt gata pentru a alerga in sezonul oficial de toamna a acestui an.
Pista de atletism a stadionului este intotdeauna plina pe inserat. Tineri  si varstnici ii dau roata,  privindu-si  cu insistenta ceasul, semn  ca fiecare are o tinta. Unii alearga pentru a-si mentine  conditia fizica, iar altii, mai plinuti,  lupta pentru  un colesterol scazut. Fie ca sunt actori, tenismeni, boxeri, atleti sau karatisti,  baieti sau fete, fiecare incearca sa dea totul pe distanta care marcheaza culuarele pe linia dreapta care indica suta de metri. La fel ca ei, ma strofoc si eu de fiecare data  sa dau totul, alergand sustinut distante mai lungi, dar si bucati de o mie de metri, 400m  sau de  200 m. Chiar a inceput sa se simta! Ma apropii tot mai mult de tinta mea, alergarea unei curse de maraton in timpul de 3 ore si 30 minute, numai astfel putand participa la unul din maratoanele de la New York sau Boston.
M-am mai linistit acum. Mi-am inscriptionat deja tricourile, mi-am testat noile incaltari,  iar problemele cu cazarea par a fi rezolvate.Trebuie sa mai rezolv doar cu  tricolorul, pe care trebuie sa il cumpar si sa il iau cu mine. Orice as zice efectele crizei se simt. E bine ca macar au ramas  cuvintele de imbarbatare si de succes!