Ilie Rosu

Este data de 15.03.2009.
La actiunea planificata astazi in parcul IOR au raspuns multi iubitori de miscare, fiind o mare placere sa remarcam si sa salutam prezenta printre noi, a multor figuri noi. Desi se anunta o zi foarte racoroasa, cu cerul acoperit de nori,  previziunile meteorologiilor nu s-au adeverit.

Inca din  primele ore ale zilei, primavara a zambit tuturor, care au avut curajul sa iasa din casa. Incepem sa ne adunam cu totii in fata bisericii din lemn, construita in stil maramuresean. In intreaga zona rasuna cantarile religioase, ecoul acestora facandu-se auzit pana dincolo de lac. Suntem din ce in ce mai multi, iar atmosfera devine din ce in ce mai calda. Dupa traditionalele fotografii de grup, coboram scarile ce duc spre lac si plecam. O tura in jurul lacului are peste 3 km si este la indemana tuturor curajosilor veniti astazi in parc.

Printre ei, un fost coleg de liceu militar pe care, stand amandoi fata in fata, nu l-am recunoscut. A venit aici in cautarea grupului de alergatori pe care-l descoperise pe INTERNET.  Liviu Chirila m-a abordat primul, aflase cate ceva despre pasiunea mea pentru alergat, de la un fost coleg. A fost o placere sa ne revedem dupa 30 de ani.  O parte din trasaturile noastre de  elevi, s-au pastrat, ne-am intors repede  in timp, am suprapus acele imagini din trecut, cu cele de azi si, in sfarsit, ne-am convins: noi suntem!

Am inceput sa alergam intr-un ritm placut pentru toata lumea, apoi pe final de tura ne-am grupat, unii dupa nivelul de pregatire, iar altii, continuand discutiile din parcul Herastrau, pe teme de sport si de viata. Un alt grup e format din cei care vor alearga anul acesta la maratoanele de la Paris si de la Berlin. Se discuta aprins, se gesticuleaza si se pun la punct ultimele detalii, privind transportul, cazarea si daca a mai aparut cineva nou in grup.  In urmatoarele ture viteza a crescut constant, insirandu-ne pe multe sute de metri. In fata sunt “profesionistii”, urmati indeaproape de cei care au alergat candva un maraton si de cei care si-au propus sa alerge anul acesta o distanta mai lunga.  Pendulez intre aceste grupuri, iar cu ajutorul camerei foto incerc sa surprind ceva deosebit din alergare.

De sus, de pe pod, se observa atat de bine cat de frumoasa este miscarea atunci cand o facem organizat si cand suntem in aceeasi cadenta! Vrem, nu vrem, pasii si inimile noastre bat in acelasi ritm. Prin ceea ce facem, incercam sa atragem de partea noastra cat mai multi tineri,  sa ii convingem sa renunte la consumul de alcool si de tutun. Sunt atatea locuri in Bucuresti in care se poate alerga!

Fie ca avem sau nu, in spate,  rucsacul cu echipament sau rezerva de apa, continuam sa ne strecuram atenti printre biciclete, pusti cu role, familii intregi si tineri indragostiti, tinandu-se de mana. Vremea placuta de afara face ca parcul sa fie plin. Bucurestenii sunt uimiti de  numarul mare al celor care alearga. Citesc pe chipul unora admiratie, chiar am reusit astazi sa transmitem un indemn la miscare, iar din partea altora  invidie, pentru ca nu sunt echipati corespunzator si nu pot fi alaturi de noi. Pentru acestia din urma, timpul nu este pierdut, luati-va echipamentul si fiti alaturi de noi duminica viitoare in Parcul Tineretului! Incercati sa faceti macar un pas alaturi de noi, sa gustati impreuna cu noi, din placerea de a face miscare! Renuntati macar pentru o zi la  viciile de peste zi, inchideti televizoarele, lasati masinile in parcari, iar dupa miscare, oxigenati, sa decideti singuri si…sa  reveniti saptamanal printre noi!

Sus in deal, in fata bisericii ne strangem din nou. Cautam prin bagaje si prin portbagaje sticlele de apa, ne hidratam cu lacomie si gata, aproape ca s-a terminat. Doar doamna Mariana a mai ramas sa faca cateva ture in plus, intrucat maratonul de la Paris se apropie, nefiind usor, fiind primul de dupa aceasta iarna.