Este data de 03.06.2012.
Semimaratonul International Bucuresti a adunat la start aproape toti alergatorii amatori din Romania. Sutele de ore de antrenament alergate de cei care iubesc miscarea prin parcuri, prin paduri, pe potecile muntilor si pe stadioane, n-au fost in zadar. Au acum ocazia sa demonstreze intr-o cursa oficiala, unde au ajuns cu pregatirea. Competitia aceasta reprezinta o mare provocare pentru toata lumea, fiind dupa parerea mea, pepiniera maratonului de masa din Romania. Ziua in care 1000 de maratonisti vor lua startul la un maraton in Romania este foarte aproape.
M-am inarmat pentru aceasta cursa cu drapelele Romaniei si Uniunii Europene. Am folosit acelasi tricou de la maratonul Transilvania, pe care am inscriptionat in plus mesajul: “In amintirea lui nea Ion”. Nea Ion a fost unchiul meu pentru care am avut o stima deosebita, fiind totodata si un mare prieten al meu. S-a stins imediat dupa finalul cursei de maraton de la Medias, nemaivand posibilitatea sa-i povestesc cum am fluturat drapelul Romaniei prin satele care leaga orasele Sighisoara de Medias. Ne-am adunat cu mic cu mare in Piata Constitutiei, locul traditional din care se da startul in cursele de maraton organizate de orasul Bucuresti. Traseul a fost modificat, fiind inlocuita urcarea din spatele cladirii Parlamentului, cu o suprafata plata, mult mai accesibila obtinerii de noi recorduri personale. O atmosfera de cursa internationala, care a beneficiat de sprijinul unui sponsor important, Petrom. Inainte de start, noi, membrii Ro Club Maraton, am ocupat scena si ne-am fotografiat, marcand cei 4 ani de existenta a clubului nostru. Apoi am intalnit-o pe organizatoarea competitiei, doamna Valeria Racila, pe care am felicitat-o pentru ideea de a organiza aceasta competitie. Am dat o raita prin EXPO, oprindu-ma pe la standurile Ro Club Maraton, pe la ISOSTAR si pe la Asociatia Corporeanima.
M-am pozitionat in apropierea liniei de start, cat mai aproape de atletii de performanta, principalii favoriti la castigarea probelor de 10,5 km, 21 km si stafeta 21 km. Primii 500 de metri i-am parcurs destul de tare, fara a avea insa resursele necesare ca sa mentin acelasi ritm pe toata cursa. Impins din spate de incurajarile colegilor de club si ale celorlalti alergatori, nici nu am simtit cand am ajuns pe malul Dambovitei, indreptandu-ma spre Calea Victoriei. Nu puteam sa nu o remarc in multime pe marea noastra campioana Gabriela Szabo, care a alergat alaturi de noi in proba de 10,5 km. Urcarea pe Calea Victoriei a prilejuit intalnirea cu favoritii curselor, care erau déjà pe partea de coborare, avand fata de noi un substantial avantaj.
In fata Cercului Militar National se afla Piata Drapelului sau Piata Tricolorului, unde flutura la mare inaltime drapelul Romaniei. In ziua de 26 iunie fost proclamata prin lege Ziua Drapelului National. Conform ei, aceasta zi va fi marcata de catre autoritatile publice si de celelalte institutii ale statului prin organizarea unor programe si manifestari cultural-educative, cu caracter evocator sau stiintific, consacrate istoriei patriei, precum si prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unitatilor Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne. Ziua Drapelului National este in fiecare an sarbatorita in data de 26 iuni, ea fiind instituita pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul – rosu, galben si albastru – sa reprezinte steagul national al tuturor românilor. Cele trei culori împartite în mod egal reprezinta principiul egalitatii, orientarea culorilor în sus semnifica verticalitatea, cifra trei este numarul perfect, pe lânga tara noastra mai existând alte trei tari europene traditionale cu steagul tripartit în mod egal si vertical: Franta, Italia si Belgia. Am putea spune ca aceste programe au inceput mai devreme decat de obicei, chiar de astazi, 3 iunie, cu ocazia semimaratonului International Bucuresti.
La fiecare dintre trecerile mele prin dreptul lui i-am dat onorul, inaltand drapelul Romaniei, aflat in miscare, un drapel incarcat cu istorie, care a alergat prin intreaga lume si prin toata Romania, prin munti, prin vai, pe drumuri nationale si judetene, avand la activ, nici mai mult, nici mai putin, de 37 de curse de maraton, 19 in tara si 18 in strainatate, 9 montane si 28 de sosea, la care se mai adauga inca 10 maratoane, alergate la inceput fara steaguri.
Ca si in 2010, cand am alergat Maratonul de pe muntele Olymp, pe data de 24 iunie voi fi din nou la acest maraton, unde voi incerca sa urc cu drapelul Romaniei pana sus in varf si voi dedica aceasta cursa Zilei Drapelului National.
Punctele de hidratare bine amplasate au reusit sa ne racoreasca, trecand cu bine peste obstacolul care s-a numit Arsita Verii. Poate ca anul urmator, pentru a preveni eventualele accidente, ar trebui ca startul in aceasta cursa sa se dea cu o ora mai devreme, sau chiar cu doua. Concurentul intins cu fata in sus pe sosea, inconjurat de politistii care incercau sa-i acorde primul ajutor, ar trebui sa fie un puternic semnal. Uralele, incurajarile si comentariile favorabile facute la microfon, la adresa purtatorului drapelelor Romaniei si Uniunii Europene au fost energizantul pentru a mentine ritmul de alergare. Mi-am potrivit pasii in alergare cu Adrian Bar, incurajandu-ne reciproc si reusind sa recuperam avansul pe care il aveau o parte din colegii nostri si chiar trecand in fata unora dintre ei. O zaresc la mica distanta pe Viorica, cu tricoul tricolor, dar oricat am incercat sa ne apropiem de ea, n-a fost posibil, pentru ca a marit si ea dintr-odata ritmul. In aplauzele spectatorilor am incheiat o cursa de neuitat. Imediat am incercat sa-I strang mana partenerului meu de alergare dar acesta s-a evaporat in multime.
Cea mai interesanta a fost intalnirea de dupa cursa cu Catalin Loghin, cu Dana si cu cei doi copii ai lor. In anul 2010 cand am alergat maratonul de la Boston au fost pentru o zi gazda mea, incurajandu-ma in timpul cursei si prezentandu-mi imprejurimile orasului. Imi amintesc atunci cum Catalin m-a dus inainte de cursa la o biserica romaneasca in care preotul mi-a citit o rugaciune de lupta, considerand tentativa mea de a duce in cursa drapelele Romaniei si SUA pe distanta de 42 km, o mare incercare, in care aveam mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Am schimbat cateva cuvinte cu familia Loghin, cu care am exersat la despartire strigatul de lupta al maratonistilor: Hip, hip-Ura! Hip, hip-Ura! Hip-Ura, Hip-Ura, Hip, Ura, Ura, Ura! Romania! Traiasca Romania! Si n-a fost deloc rau.
Apoi am alergat dupa protagonistii acestei curse, incercand sa scot de la ei cateva impresii despre competitie. L-am prins si pe Steven van Groningen, cu care am schimbat cateva impresii, caldura fiind si pentru el principalul inamic. Fascinat de oamenii pe care i-am intalnit, am reusit sa ratez intalnirea cu colegii mei din Ro Club Maraton, club care a aniversat astazi 4 ani de la infiintare. Reusesc insa sa imortalizez intalnirea cu japonezii, insotiti de Hiroko, care au alergat astazi cu tricouri inscriptionate cu Romania, cu o familie din Bulgaria, in care doamna era o romanca din Bulgaria, si care ne-a povestit despre incercarea sotului ei de a organiza un maraton la Sofia, cu un domn vorbitor de limba romana, din Israel, care a tinut mortis sa se fotografieze singur cu drapelele mele, cu un atlet din Camerun, si nu in ultimul rand, cu o multime de colegi de club si cu atletii mai in varsta, cu care am schimbat, mai in gluma, mai in serios, impresii despre cursa.
Intalnirea s-a incheiat in fata standului unei asociatii de protectie a naturii, unde am vorbit cate ceva despre semnificatia curselor mele cu drapele si despre steagul ONU, pe care l-am dus de atatea ori in curse. N-am scapat de privirea iscoditoare a domnului profesor Silviu Dumitrescu, un mare prieten al nostru, al maratonistilor, care din coltul sau privea atent la tot ce se intampla, pregatind probabil un nou subiect pentru o viitoare carte, despre miscare, sport si Romania.
Ne-am racorit cu o bere, fara a rata insa sansa de a iscodi pe una din fetitele care a alergat astazi in proba de 1 km si pe care o cunosteam de la Limassol, acolo unde impreuna cu colegele sale de club, au produs o foarte buna impresie, prin competitie, tinuta, frumusete si eleganta.
October 14th, 2012 la 10:57 pm
[…] maresc avansul fata de Vali, insotit de concurentul de langa mine, alaturi de care am terminat la Semimaratonul International Bucuresti. Astazi alearga primul lui maraton! Pe banda cealalta iata balonul de 3:30, purtat de Gabi […]