Ilie Rosu

Sambata, 26 iunie, este ziua drapelului national, o zi in care romanii privesc cu respect catre tricolor si aduc un omagiu tuturor acelora care s-au jertfit pentru Romania, indiferent daca istoria ii considera astazi,  invinsi sau invingatori. La prima vedere, pare ca nu avem o traditie in acest sens, dar nu este chiar asa, romanii care slujesc sau au servit Romania sub arme traiesc in aceasta zi sentimente aparte.

Tricolorul, culorile lui,  rosu, galben si albastru, sunt simbolul care a strans in jurul lui toate energiile pozitive ale acestui neam, in special in vremuri de rastriste, cand tot  romanul s-a trezit cu arma in mana, jurand si slujind sub drapel si jertfindu-si apoi viata pentru tara. Este obligatoriu sa aducem un omagiu bunicilor si strabunicilor nostri care au pierit in cele doua razboaie mondiale, tuturor romanilor care si-au dat viata pentru Romania de-a lungul existentei noastre ca stat, militarilor Armatei Romane aflati in misiuni, atat  in tara, cat si  departe de tara.

Trebuie doar sa ne aducem aminte,  sa nu uitam si sa le respectam memoria, sa  transmitem tinerilor acest lucru, asa cum am vazut anul acesta la maratonul de la Boston ca fac americanii, de “Patriots’ Day”.

Astazi mi-am luat din nou Romania cu mine, drapelul e gata, l-am pregatit pentru o noua incercare. Este acelasi pe care l-am purtat in cursele de maraton de la Roma, Boston si Luxemburg. Dupa ce il voi urca si pe muntele  Olimp, voi face din el cel mai “tare” tricolor din Romania. Sigur voi reusi sa-i motivez pe toti compatriotii mei, angajati  in aceasta cursa simbolica, pe care ubitorii ascensiunilor montane,  viseaza sa o faca cel putin o data in viata. Va fi o lupta pe cinste cu noi insine, in care vom da tot ce avem mai bun.

Dar ceea ce nu se vede si nu se spune niciodata, e ca  intotdeauna oamenii care participa la o asemenea cursa aduc cu ei acasa o poveste, un suflu nou, mult optimism si  un sentiment de invingator, care impinge Romania si pe oamenii ei, numai inainte.  Cat de  important e sa crezi, sa vrei si sa arati ca poti!  Sute si sute de tineri si de varstnici abia asteapta, ca poarta sa se deschida si pentru ei.

Stiu ca voi avea viata grea, probabil ca voi suferi cat in doua curse de maraton alergate pe teren plat, dar cineva trebuie sa o faca, ca  numai asa se va naste o noua poveste, care va include sigur cele doua localitati de la poalele muntelui Olimp, din Grecia, Dion si Litochoro, din prima dandu-se startul, iar in a doua fiind sosirea.

Accesand site-ul competitiei, am observat ca vom fi la start 18 romani, veniti din intreaga Romaniei. Pe foarte multi dintre ei ii cunosc, fiind membri ai Ro Club Maraton, pe altii ii voi intalni pentru prima oara, ei vin din  Oradea, Brasov, Timisoara si Cluj. Mi-am pregatit drapelele  Romaniei si  Greciei, pe care voi incerca sa le urc pana sus, catre  cota 2800 metri,  apoi sa le aduc jos, la linia de sosire, parcurgand in total o distanta de 44 km. Mesajele mele de pe tricou,  “Yes, I can!”, numele fetelor mele,  Alina si Andreea,  imi vor da forta necesara ca sa reusesc.

Maine, toti cei 18 romani, vom duce numele Romaniei pe muntele Olimp, unde vom incerca sa strigam ca  dintr-o singura inima:  Hai Romania!