Ilie Rosu

Nu m-as fi gandit vreodata ca actiunea noastra a celor din Ro Club Maraton va capata o asemenea amploare. Vom fi la Roma peste 25. Nu suntem nici multi nici putini,  destui insa pentru ca Ro Club Maraton sa fie pe data de 21 martie 2010, stupul maratonistilor amatori din Romania.

Dar fiecare dintre noi participam cu inima si cu sufletul, manati de o noua aventura, vrand ca Roma sa ramana de-a pururi vie in amintirile noastre.  Poate si de aceea obiectivele indraznete nu lipsesc, ele fiind de la obtinerea unor timpi foarte buni, mult sub 3 ore, la coborarea pentru prima oara sub 3 ore, la a concura in primul rand cu propria noastra persoana, incercand  sa trecem acele praguri psihologice, de 3,  4 ore si mergand pana a  termina primul nostru maraton din viata.

Nu mai alergam izolati, pentru prima oara formam o mare echipa, munca noastra grea din aceasta iarna primind  un sens nou, vom alerga pentru Romania!
Tricourile verzi, avand inscriptionate in trei limbi cuvantul ”impreuna”  vor fi purtate in acelasi timp de 25 de romani si de 25 de italieni.

O cursa in care romani si italieni vom fi mai egali ca niciodata, avand aceleasi puncte de hidratare, parcurgand aceeasi distanta de 42 km, impartind aceleasi dureri in talpa, pricinuite de piatra cubica de pe strazile Romei si scrasnind de durere la fel din  dinti, pe ultima parte a cursei, cand rezervele noastre de energie sunt pe terminate.

Emisiunea de la Antena 2 a avut impact, atunci mi-a intrat in cap ideea ca as putea alerga intreaga cursa cu drapelul Romaniei in mana. Sunt foarte bucuros, organizatorii maratonului  de la Limassol au gasit in arhiva lor finalul cursei mele, in care purtam tricolorul, pe care mi-au trimis-o gratis.

La adunarea noastra din parcul IOR mi-am luat inima in dinti si am anuntat public la raport, ca voi alerga cei 42 de km cu drapelul Romaniei. Alergarea pe aleile prcului IOR a fost pentru mine o revelatie, oamenii chiar au tresarit la vederea tricolorului, iar copiii din parc au intors mirati privirea, vazandu-l poate pentru prima oara. Dan Lixandru mi-a aruncat din nou o  nada, bine ar fi ca in cealalta mana sa am steagul Italiei, iar eu, poate si pentru ca  a spus-o el, am muscat.
Luni seara mi-am luat suportii pentru drapele, alergand cu ele trei ture de parc. In mana stanga aveam practic un bat de 1 m lungime iar in cea dreapta unul de jumatate  de metru dar mai greu, ele fiind accesoriile unei undite din bambus. Lumea intorcea capul, privind mirata, comentand, copiii isi intrebau parintii de ce nenea alerga cu doua bete, cainii ma latrau furiosi, in urma mea starneam hohote si rasete. A doua zi mi-am cumparat drapelul Italiei si doua undite noi,  din care am confectionat noii  suporti pentru drapele.  Seara am fost din nou cu betele in parc, alergand inca trei ture, luand la final decizia finala: laRoma voi alerga cu doua drapele.
Miercuri este ziua cea mai mare, sunt din nou in parc, de data aceasta  echipat ca pentru cursa, cu cele doua drapele. Pe cap port o  sapca de culoare verde,  pe care am inscriptionat cu mandrie:  Club Eco-Alpin, URBAN, Alina si Andreea.  Doua ture in care am infruntat un vant puternic din fata. Trebuie sa prind bine cele doua drapele,  altfel risc sa mi le ia vantul, cum am patit-o  la maratonul International Bucuresti din 2009. Mi-am zis, nu o sa fie usor, romanii merita asta din partea mea, asa ca o sa reusesc. Seara Marian Chiriac a facut publica intentia mea  pe blog-ul lui  www.alerg.wordpress.com , urmat indeaproape de prietenul meu Ionut, pe www.ionutnicolae.ro. Numaratoarea inversa a inceput.  Imi pregatesc echipamentul si din curiozitate masor, drapelele mele au aceeasi dimensiune: 0,92X1,42 iar suportii care le sustin  au lungimea de 113 cm.
La Roma vreau sa fiu din nou … invingator, intr-o noua lupta cu tine, Ilie Rosu!

Si inca ceva…. La multi ani.. tuturor celor care la Roma  isi sarbatoresc ziua de nastere, La multi ani Victor Ilie si La multi ani Ilie!

Romani,  fiti gata, sosesc maratonistii din Romania!

.