Este data de 02.06.2019.
Am ajuns la acest maraton datorita destinului. Initial am pus ochii pe Maratonul de la Sibiu. Chiar daca inscrierile au fost declarate acolo inchise, mi-am zis ca incercarea moarte n-are, fiind hotarat sa ii conving pe organizatori, sa ma accepte pe lista de maraton in ultima clipa. Am apelat la toate cunostintele mele din zona Sibiului si din zona Clujului, dar nu am reusit. Unde-i lege, nu-i tocmeala, chiar daca numele meu este Ilie Rosu! Am acceptat ideea ca va trebui sa astept startul editiei urmatoare, cea din 2020.
Mi-am indreptat imediat atentia catre Timisoara, orasul unde nu am alergat niciodata un maraton. Spre deosebire de Sibiu, organizatorii s-au aratat incantati de dorinta mea, de a alerga la Liberty Marathon, trimitandu-mi o invitatie.
Le multumesc pentru gestul lor si imi exprim dorinta si placerea de a alerga din nou in proba de maraton la editia urmatoare.
Mi-am amintit cum in urma cu 5 ani am alergat in Franta la Caen, un maraton numit Marathon de la Liberte, care se alerga pe traseul pe care au debarcat aliatii in 1944 in Cel de-al doilea Razboi Mondial. Am purtat atunci in cursa 6 steaguri, drapelele Romaniei, Frantei, USA, Marea Britaniei, Canadei si Steagul Uniunii Europene, simbolizand debarcarea statelor care au debarcat in Normandia, cat si debarcarea simbolica, pentru prima data, a Romaniei. Am primit atunci o invitatie din partea organizatorilor din Franta (Marathon de la liberte, Caen, Franta, 15.06.2014 )
Am descoperit imediat legatura intre cele 2 maratoane, cel de la Caen si cel de la Timisoara: Libertate, 6 steaguri, invitatie si…entuziasm!
Dar care sa fie cele 6 steaguri cu care voi alerga la Timisoara?
Vizita papei Francisc in Romania a creat o stare de entuziasm care a indemnat la credinta, la prietenie si la mai multa intelegere intre romani. Profitand de starea de spirit creata in jurul vizitei Papei in Romania, si de faptul ca acesta nu a putut ajunge si in Banat, mi-am luat in primire calitatea de “trimis”, luand in cursa de maraton, impreuna, drapelele Romaniei si Vaticanului, reeditand astfel o alta cursa, cea desfasurata in anul 2016, in care am alergat pe strazile Romei, cu drapelele Romaniei, Vaticanului si steagul dacilor, traversand atunci prin cetatea Vaticanului.
Am ales sa alerg aceasta cursa simbolica de la Timisoara cu urmatoarele drapele: României, Vaticanului, Uniunii Europene, steagul dacilor, steagul de lupta al lui Stefan cel Mare si steagul cu logo-ul Presedintiei României la Consiliul Europei, avand in fundal lupul dacic tricolor. In timpul maratonului mi-am imaginat tot timpul un dialog desfasurat intre cele 6 steaguri. Steagul de lupta al lui Stefan cel Mare a aflat in sfarsit raspunsul la intrebarea privind intarzierea ajutorului asteptat de catre Stefan cel Mare din partea vestului Europei, pentru a opri inaintarea Imperiului Otoman catre Apus, care a venit prea tarziu sau care nu a mai venit deloc. Tot in aceasta cursa cei doi lupi dacici au reusit sa afle despre existenta unor izvoare istorice la Vatican, privind istoria dacilor si a poporului roman.
Am finalizat aceasta cursa, marcand cel de-al 233-lea maraton din cariera, 223-lea cu drapelul Romaniei, al doilea cu steagul Vaticanului, al 112-lea cu steagul Uniunii Euopene, al 63-lea cu steagul dacilor, al 8-lea cu steagul de lupta al lui Stefan cel Mare si al 3-lea cu Steagul Presidentiei Romaniei la Consiliul Europei. S-au adunat aproximativ 10.000 de km de alergare cu drapelul Romaniei in maini care a fluturat prin cele mai frumoase locuri din Romania si din lume. Unul dintre cele mai frumoase locuri din tara a fost Timisoara.
Startul s-a dat din fata Universitatii de Vest din Timisoara, iar finalul a fost in acelasi loc.
Am parcurs de 3 ori un traseu de 14 km, care a inclus o alergare pe strazile orasului, o traversare printr-un parc, o alergare pe ambele maluri ale Raului Bega si prin centrul orasului, fiind incurajati de publicul aflat in intersectii, pe terase, sau pe faleza Canalului Bega. La intalnirea cu vaporasele care navigau pe rau, rasunau sirenele prelung: Uuu, Uuu, la care lupii dacici raspundeau si ei prelung:Auuu!, Auuu!
In primele 2 ture de maraton vremea a fost foarte buna de alergat, racoroasa chiar, dar in cea de-a treia, am intrat intr-o zi veritabila de vara, cerul luminandu-se, iar soarele puternic a creat probleme concurentilor.
La final truda mi-a fost rasplatita, obtinand locul 3 la categoria de varsta. Emotia intalnirii pe podium a campioanei olimpice la gimnastica, doamna Simona Amanar, a fost de nedescris. Efortul a fost apreciat si de cel de sus, numarul meu de concurs, 10, fiind tras la sorti, obtinand un telefon Samsung S10.
Multumesc Timisoara!
