Ilie Rosu

Incepe deplasarea catre Miercurea Ciuc. Plec din acelasi punct, locul in care a inceput totul: cabana Himalaya. Deplasarea este lipsita de  monotonie, la iesirea din Sfantu Gheorghe imi face placere sa il intalnesc pe varul Vasile,  la Baile Tusnad o ploaie inunda soseaua, ingreunand circulatia masinilor, iar la Miercurea Ciuc ploaia mai sa  strice serbarea organizata cu ocazia zilelor orasului. Vremea se amelioreaza si orasul prinde viata. Renunt la cazarea la caminul de garnizoara in favoarea cazarii la Universitatea Sapienta, care este dispusa chiar in centru, beneficiind de avantajul de a lua startul chiar de langa hotel. La sosire voi fi sigur “daramat” si va fi un mare avantaj aceasta cazare dupa cursa.

Rand pe rand, de pe intreg cuprinsul tarii,  Bucuresti, Braila, Deva, Bistrita, apar si concurentii care vor alerga a doua zi. Muzica rock si cantecele unguresti rasuna in piata centrala a orasului pana tarziu in noapte. In camera de la hotel imi pregatesc echipamentul si bag la cap ultimele indicatii pe care Victor Vlad si Danut Cernat mi le dau pentru cursa de maine. Privind echipamentul si alimentatia in cursa, primesc multe explicatii de la cei doi, si raspunsuri la intrebarile pe care le consideram, nu demult, … fara raspuns.

Este data de  2 august 2009 si iata-ne in piata centrala, dis de dimineata, la masa unde se fac inscrierile , pregatiti pentru pentru start. Este primul meu supermaraton si am ceva emotii. Nu suntem chiar atat  de multi la start. Incerc sa  arunc o privire spre grupul participantilor la competitie si constat ca cel putin jumatate dintre ei sunt figuri cunoscute. Unii,  vreo 25, luam startul in proba individuala, iar altii, in jur de 50,  la stafeta pe echipe.

Iata traseul: Miercurea Ciuc – Sancraieni – Sanmartin – Cozmeni – Tusnad sat – Vrabia – Sansimion – Santimbru – Sancraieni – Miercurea Ciuc.
Doua masini de salvare si masina politiei locale ne vor asigura securitatea pe traseu. Prezenta primarului orasului Miercurea Ciuc la start, dialogul sau cu alergatorii, fac cat incurajarile a catorva sute de sustinatori.
Timpul se arata racoros, iar daca va ramane asa pe intreaga durata a cursei, ne va fi bine tuturor.
Si plecam.

Parcurgem in mare graba cei cativa km pana la iesirea din oras, inscriindu-ne pe drumul national, care duce catre Baile Tusnad. “Profesionistii”, s-au desprins repede de pluton, ii vad deja insirati la mare departare pe sosea.  Alerg cateva sute de metri in spatele salvarii, apoi aceasta se departeaza tinand compania  concurentilor  din fata. Masinile organizatorilor penduleaza pe traseu, fiind gata sa sara la nevoie in ajutorul concurentilor. Primarul este cel mai infocat sustinator al nostru, am simtit ca acest om traieste cursa alaturi de noi, la mare intensitate, incurajandu-ne in punctele cheie de pe traseu. Apa, la sticle de jumatate, ne permite sa ne racorim suficient, iar glucoza, merele si bananele completeaza o parte din energia pierduta in cursa. Vaile si dealurile de pe traseu,  intrebuinteaza serios concurentii.

Trecem prin sate si observ cum agentii de politie  dirijeaza circulatia, concurentii avand prioritate de trecere prin intersectii. Ici colo, pe la portile caselor satenii ne privesc curiosi, comentand laudativ ce se intampla. Pe la km 15, cerul s-a degajat de nori si a iesit soarele. La km 23 in Tusnad intoarcem, trecem prin culuarul in care organizatorii inventariaza numerele concurentilor care intorc. Urmeaza cateva sute de metri de urcare pe drumul de intoarcere, dupa care iesim din drumul national si ne continuam alergarea pe un drum judetean spre satul Vrabia. In fata mea la mare departare se zareste un concurent. Din spate sunt depasit de doi concurenti  care participa la proba de stafeta. Sunt schimbul trei si au destule resurse ca sa alerge intr-un tempou mai ridicat cei 11,5 km. Usor, usor, reduc distanta fata de concurentul din fata mea, si ma apropii. Este Ilie Victor, din Braila, un veteran al curselor de marathon de la noi din tara. A incercat sa tina ritmul cu cei mai tineri si “s-a rupt”.

Povesteste ca anul acesta a facut 8 maratoane, iar oboseala s-a acumulat. A trecut prin destule emotii cand a participat la o cursa in Brazilia. La intoarcere era cat pe ce sa se urce in avionul care a disparut in ocean, insa a fost inspirit si a ales o alta cursa, care-I acorda ca bonus o cursa gratuita, daca zbura un  numar de km.. A facut primul maraton la varsta de 40 de ani,  astazi  totalizand peste 80 de maratoane. Si uite asa  alergam impreuna peste 10 km, penduland, cand inainte, cand  inapoi. Satenii intalniti in drum sunt foarte amabili si ne ofera apa, alergand cu sticla de apa dupa noi, ca sa nu ne oprim din alergat. Cativa copii alearga alaturi de mine, ii provoc la o discutie, intrebandu-i de varsta si in ce clasa sunt. Primesc ca raspuns doar rasete si chiote de bucurie, pentru ca  nu inteleg bine romaneste.

Intalnim din ce in ce mai multa lume in drum pentru ca s-a terminat slujba la biserica. Inca putin si vom intra din nou in drumul national, apare si primarul care ne anunta din masina ca mai sunt cateva sute de metri si ca va urma un nou punct de alimentare cu apa. Il las pe partenerul meu de alergat sa-si revina, eu fortez, mai sunt 6 km pana la final si 2  km pana la km 42, la finele carora vreau sa stiu timpul. Dincolo de benzinarie imi privesc ceasul GPS si citesc ca la  km 42 timpul este de 3:38. Sunt multumit, m-am apropiat de cel mai bun timp al meu si nu am fortat prea tare, avand reserve pentru alergarea a inca 4 km.

Intru in oras intalnesc un politist care imi confirma ca sunt pe drumul cel bun. Soarele arde cu multa putere si  parca nici n-am fi la polul frigului din Romania. Inaintez din ce in ce mai greu, iar orasul pare pustiu, nefiind nimeni pe strada. Ma apropii de centru, prima persoana care imi iese in cale este “domnul din Miercurea Ciuc”, care a terminat deja cursa si ma anunta ca mai am aproape un km pana la capat. Strangand din dinti, insetat si suportand durerea  unghiilor de la picioare, intru in linia dreapta care duce catre finis, trecand linia de sosire, fericit ca am reusit sa trec de pragul celor 46 de km. Timpul:  04:01:15.
Pentru ca astazi tatal meu, daca ar mai fi fost printre noi, si-ar fi aniversat ziua de nastere, ii dedic aceasta cursa, fiind sigur ca ar fi fost mandru de cursa si ca s-ar fi laudat in sat,  la toti vecinii, ca atunci cand am devenit ofiter,  ca “baietul” lui, a terminat o cursa de supermaraton.

Felicitari tuturor concurentilor, atat celor care ati terminat cursa, cat si celor care, desi nu ati ajuns la finis, ati fost perseverenti si ati incercat.  Felicitari Danut Cernat pentru locul 3 la individual, felicitari Victor Vlad pentru locul 2 la stafeta!

Renuntam la festivitatea de premiere, care se va prelungi dincolo de ora 15.00, pentru ca inca mai sosesc concurenti din cursa. Asa ca ne pregatim pentru plecare, ne ridicam diplomele si tricourile, apoi ne luam la revedere de la organizatorii acestei competitii. Foarte buna organizarea domnule primar, drept pentru care  la final ne inclinam si ne scoatem palaria!