Este data de 18.03.2017.
Misiune Imposibila la Maraton Primavera Trail Race 2017 Suncuius, 18.03.2017, Editia 1, cu drapelele Romaniei, Uniunii Europene si Steagul dacilor. 9:59:20, la limita timpului regulamentar pentru ca Zamolxe a poruncit ca steagul dacilor sa fluture cat mai mult timp in aceasta zona incarcata de istorie si frumusete!
Ploaia si terenul alunecos au fost un adversar de temut pentru toti concurentii. Impovarat si de steaguri am alergat cu prudenta pe intreg traseul, evitand accidentarea care m-a pandit tot timpul. M-am bucurat totusi de urcarile spectaculoase, de traversarile peste crestele de munti, de imaginile ametitoare care mi se deschideau de acolo de sus, in care calea ferata si raul Crisul Repede se miscau tinandu-se de mana, patrunzand in inima muntilor.
Imediat dupa start, ploaia a pus stapanire pe intreaga zona. N-a fost usor. Am indraznit sa cred ca voi putea sa port in cursa pentru a 161-a oara intr-un maraton drapelul Romaniei, a 79-a oara, steagul Uniunii Europene si a 33-a oara, steagul dacilor. Si am reusit, traversand peste munti si vai, catarandu-ma pe stanci, trecand peste poduri suspendate care se balansau deasupra Raului Crisului Repede. Am trecut de peste 10 ori, direct prin apa paraului de-a lungul caruia am alergat la final de cursa, tinand cont de recomandarile organizatorului Istvan Szokolszky, care ne-a atentionat: “Daca vreti sa nu va accidentati treceti direct prin apa, fara frica, o sa va racoriti”! Si am procedat bine pentru ca am reusit sa recuperez timpul pierdut datorita terenului impracticabil si fricii de accidentare din prima parte a cursei. Voluntarii de la km 28 mi-au spus ca sunt ultimul concurent dar m-au incurajat, privindu-ma fix in ochi, ca nu cumva sa ma bata gandul sa abandonez, sa continui sa merg pana la capat, indiferent ce s-ar intampla. Au contat acele cuvinte. La km 32 am ajuns cu o intarziere de 15 minute. Am traversat comuna si am urcat pana la terminarea drumului asfaltat. M-am chinuit cateva minute sa cobor tinandu-ma de crengi, pe un teren foarte accidentat si mociurlos, pana am ajuns pe malul Crisului Repede, pe care l-am traversat de 2 ori peste poduri suspendate. Am luat-o de-a lungul paraului, urmarind traseul marcat si trecand de fiecare data direct prin vad. Curgea puternic de sus si se asternuse ceata. Am intrat pe drumul forestier acoperit de apa care curgea la vale, fiind impresionat de stalpii de beton retezati de pe marginea drumului. Aveam sa aflu la Oradea ca pe acei stalpi se transporta in anii trecuti argila pe scripeti, in Suncuius. La punctul de control de la km 38 ploua de rupea pamantul.
Ma ingrozea ideea ca urmeaza o noua coborare prin padure. Cei 2 voluntari, pe care ii apreciez mult pentru ca m-au asteptat, m-au atentionat ca nu voi avea cum sa ajungla finis in mai putin de 10 ore, asa ca m-au invitat politicosi in masina. Mai erau 7 km de asfalt pana la final, 2 de usoara urcare si 5 de coborare. Soseaua este specialitatea mea. Trebuie sa fructific aceasta sansa care mi-a fost oferita.Nu stiu cum as fi suportat primul abandon din viata mea. Am inceput sa alerg vioi, de parca in acel moment a inceput maratonul pentru mine. Provocarea m-a purtat spre final, reusind imposibilul: 9:59:20 si o sosire cu 40 de secunde inainte de timpul limita, marcand cel de-al 171-lea maraton din cariera.
A fost cel mai frumos cadou pe care de 7 ani incoace mi-l fac in fiecare an la aniversarea zilei mele de nastere: un maraton!
Aventura s-a incheiat la Baile Felix unde intreg efortul a fost incununat de succes intr-unul din bazinele de apa termala alaturi de prietenul meu Ovidiu Cseh!
Suncuius, 18.03.2017 – Din dragoste pentru Romania si istoria ei!
