Ilie Rosu

Astazi, 01.12.2012, este Ziua Nationala a Romaniei.

Inainte de startul acestei curse a trebuit sa iau  o decizie foarte importanta, in legatura cu drapelele pe care le voi lua cu mine in cursa. Steagul de reprezentare al Asociatiei Romane pentru Propaganda si Istorie Aeronautica (ARPIA), cu care am alergat anul trecut si pe care l-am mai dus la Marasesti  si la Maratonul Zapezii l-am ars  din greseala cu fierul de calcat  si necesita reparatii capitale. Cum nici MApN nu mi-a dat o aprobare ca sa duc in cursa  un steag de reprezentare, am fost nevoit sa-mi pun mintea la contributie, in cautarea unei solutii. Cum s-ar spune, tot raul spre bine. Am decis sa alerg cu doua drapele ale Romaniei. Am alergat primele mele 30 de maratoane cu un drapel al Romaniei, pe care am fost nevoit sa  il inlocuiesc cu altul, la maratonul International Bucuresti din 2011. Simbolic atunci am alergat cu 2 drapele ale Romaniei, cu steagurile UE, ONU si NATO si cu un mesaj inscriptionat pe tricou, Romania – Moldova Impreuna.  Steagul nou a preluat de la cel vechi intregul lui istoric, privind maratoanele alergate.Nu pot uita ca  fiecare dintre cele doua steaguri au “luptat” la Marasesti, fiind sfintite de preoti la Marasti, inainte de fiecare start. Cand a trebuit sa alegem un nume pentru acest maraton, ne-am gandit ca Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc ar fi cel mai potrivit. Nu a fost vorba de granite, ci de spirit. Si uite asa m-am decis sa alerg cu cele doua drapele ale Romaniei, pe care le-am fluturat  in cursele de maraton, un steag pentru romanii din interiorul tarii si celalalt pentru cei din exteriorul tarii.

La Fabrica de steaguri mi-am confectionat tricoul pe care am inscriptionat “Impreuna”, stema Romaniei si  “Al 50-lea maraton cu steagul Romaniei”. Totul s-a derulat atat de repede. Parca mai ieri a fost maratonul de la Roma. Atunci, pe 21.03.2010, impreuna cu colegii mei de la Ro Club Maraton si un grup de maratonisti italieni, am transmis in timpul cursei de maraton un mesaj de lupta impotriva discriminarii romanilor din Italia. Ne-am echipat la fel, cu tricouri verzi, pe care am imprimat mesajul “Romania Italia Impreuna”. Eram la fel, nu era nici o diferenta intre noi.Atunci am hotarat sa duc in cursa drapelele Romaniei si Italiei, fara a banui ca voi ajunge sa repet aceasta cursa de 50 de ori.

Facand un calcul, am reusit sa parcurg cu drapelul Romaniei in 50 de maratoane oficiale, peste 2100 de km, echivalentul distantei rutiere de la Adjud, locul nasterii mele, si pana la Roma, locul in care s-au nascut cursele cu drapele.

M-am ales cu o colectie impresionanta de tricouri si de steaguri, care au alergat maratoane: drapele ale tarilor, cu care am alergat:  Romania, Italia, SUA, Grecia, Rusia, Belgia,  Portugalia, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Chile, Noua Zeelanda, Serbia, Germania, Cipru, Franta, Muntenegru, Turcia, si steaguri ale unor organizatii: Uniunea Europeana, ONU, NATO, ARPIA, SMG. Iar la Calugareni am dus un steag al lui Mihai Viteazul.

Cred ca vremea va tine cu noi. Desi am intrat in prima zi de iarna, totusi soarele  straluceste, punand stapanire peste  parc si peste mintile noastre. Fiecare grad in plus va fi ca un dar ceresc pentru cei care au ales sa alerge in pantaloni scurti. Ne-am adunat cu totii in fata statuii lui Alexandru Ioan Cuza, singurul monument din zona care aminteste de cea de-a doua unire a romanilor,  24 ianuarie 1859. Prima unire a fost infaptuita de Mihai Viteazul la 1600. Referitor la acest cuvant sfant, UNIRE,  romanii l-au cautat secole de-a randul, incercand sa-i afle sensul. Constient sau nu,  putem sa fim mandri pentru ca noi maratonistii, am incercat sa-i omagiem  pe toti romanii care au luptat pentru unire.  La maratonul Rcunostintei, startul a fost din fata statuii lui Mihai Vteazul de la Calugareni, iar sosirea a fost la mormantul Eroului Necunoscut din parcul Carol din capitala. Am participat la doua editii ale maratonului “Pe aici nu se trece”, intre Marasti si Marasesti, omagiindu-i pe bunii si strabunii nostri care s-au jertfit in primul razboi mondial. Am adus un omagiu Casei Regale a Romaniei, organizand de 10 mai Maratonul Regal, maratonistii aducand respectul  lor oamenilor politici ai acelor vremuri, care au pus mai presus de orice, interesul national si fiinta neamului romanesc. Am trecut atunci la 10 mai, in semn de respect, pe sub Arcul de Triumf. Multi dintre maratonistii care au alergat la aceste maratoane istorice, incluse in ciclul “Din dragoste pentru Romania si istoria ei”, sunt aliniati din nou la start. Iata-l pe Victor Ilie, braileanul cu cele mai multe maratoane din Romania, 145. Maratoanele alergate in anul acesta  si-au pus amprenta pe fata lui. Obiectivul lui: 150 de maratoane la finele anului 2012. Nervozitatea si epuizarea se citesc pe chipul lui. Nici nu stiu  de unde are atata forta. Iata-l pe Danut Cernat, un roman pur sange,   care iubeste si respecta mult Romania. In anul viitor va atinge si el 100 de maratoane. In cursele din afara tarii Danut are intotdeauna un tricolor in buzunarul de la spate, pe care il inalta cu mandrie deasupra capului, pe ultimii 195 de metri. Bravo Danut! Si totusi il framanta ceva: desi alearga foarte bine, n-a castigat nici un maraton. Astazi Florin Simion isi sarbatoreste ziua de nastere. Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc a devenit cel mai important maraton din viata lui, pe care, a exprimat-o public, vrea sa il castige. La multi ani Florine, sa dea Dumnezeu sa castigi!

Astazi vom continua traditia inceputa la Maratonul Delta Dunarii, organizand o stafeta de maraton formata din copii. Antrenorul lor, Dan Mocanu, de la Cambridge School Bucuresti, va alerga primul si va preda stafeta, tricolorul, primei dintre cele noua eleve ale sale. El va alerga primii 10 kilometri, urmand ca fetitele sale sa poarte in cursa stegulet tricolor, fiecare dintre ele ducandu-l 3,5 km, o tura de circuit. Iata-l si pe Viorel Stan de la Braila.  Mi-a povestit ca genunchiul il supara si ca  medicii i-au recomandat sa se opereze urgent. Ce va spune baietelul meu daca voi lipsi, am fost la toate maratoanele istorice, il voi alerga  si pe asta si dupa aia ma voi opera. Promit. De la Brasov, ca  de obicei,  inainte cu 5 minute de start iata-l ca apare, cu doar cateva minute inainte de start,  cine altul poate fi, decat George Cojocaru. Cosarul, cum ii spunem noi, ne poarta mereu noroc in cursa. Racit, cu gatul in pioneze a venit pentru ca n-a lipsit la nici unul dintre maratoanele istorice. Peste doua zile e ziua de nastere a mamei mele si vreau sa-i fac un cadou: Medalia! E adevarat, pentru ca George nu stie sa minta. Iat-o  pe “romanca “ noastra din Japonia, Hiroko Ogawa, care de fiecare data cand ne intalnim, ne da tuturor, o lectie de Romania. Astazi va incerca sa castige cel de-al 5-lea maraton istoric, din cele 7 organizate de noi. Surpriza este aparitia la start a Ilenei Swartz.  Impreuna cu ea si cu sotul ei, cetatean german am facut echipa la semimaratonul Gerar. Ne-am numit atunci “Rosu si Negru”, pentru ca swartz in germana inseamna negru. Astazi va supralicita, incercand primul maraton din viata ei. Succes Ileana!

Daca astazi Florin Simion si Daunt Cernat vor  reusi sa termine cursa, ei vor fi in aceasta ordine intr-un clasament pe baza punctelor obtinute in maratoanele istorice incluse in ciclul “Din dragoste pentru Romania si istoria ei”. Acelasi lucru se va intampla si la feminin, cu japoneza Hiroko Ogawa, daca va termina cursa.

Ca de fiecare data, inainte  de startul intr-un maraton istoric,  cantam imnul Romaniei. Din respect pentru Romania si pentru concurentii care se incumeta sa alerge cei 42 de km. Suntem unici in felul nostru prin modul de a ne manifesta. Doar noi avem curajul sa cantam versurile  imnului Romaniei la un maraton,  inainte de start. Cine a alergat maratonul de la  Marasesti, luand startul din fata mausoleului de la Marasti va dori intotdeauna sa plece in cursa, rasunandu-i in urechi versurile imnului national. Mare parte dintre maratonistii aliniati astazi la start, au primit botezul focului la Marasesti. Desteapta-te romane… Nu prea avem voce, dar ne straduim sa cantam pana la capat cele 4 strofe. Emotii, emotii si apare si nodul in gat. Este parada noastra, a maratonistilor din Romania!

Poate ca intr-o buna zi o sa reusim sa convingem un artist, un cantaret, care sa ni se alature si care sa  cante alaturi de noi imnul Romaniei.Frumos ar fi sa descoperim unul care sa si alerge.

Am venit cu inima si cu sufletul deschis la aceasta competitie, adunandu-ne de la Arad, Deva, Constanta, Braila, Galati, Brasov, Cluj, Adjud, Marasesti, Pitesti…  Prezenta unor   concurenti din strainatate, mari iubitori de alergare si de Romania, ne oblige si mai mult.

Feriti de ochii presei si de obiectivele aparatelor de filmat vom putea povesti peste ani nepotilor nostri, la fel cum faceau in trecut bunicii cu noi, despre aceste curse.  Am “luptat” la Marasesti, la Calugareni, in Delta Dunarii, am alergat la minus 13 grade, la Rasnov, am alergat la 1 decembrie, si cine stie poate la Podul Inalt sau la Alba Iulia,  am trecut pe sub Arcul de Triumf…

Iar daca noi nu vom reusi, poate ca macar una dintre cele 9 fetite care alearga astazi in stafeta de maraton, va povesti.

Chiar daca astazi  intreaga atentie este indreptata catre Arcul de Triumf, acolo unde militarii Armatei Romane prezinta onorul  de Ziua Nationala a Romaniei, va trebui sa ne facem si noi treaba cu responsabilitate. Batalionul de elita al maratonistilor din Romania va prezinta astazi onorul. Camera de filmat a doamnei Lucia Radu, va fi astazi massmedie din Romania. Aceasta doamna reuseste sa fie intotdeauna alaturi de noi la fiecare alergare. Prezenta si incurajarile ei sunt ca un energizant pentru noi. Doamnei Luci i s-au mai alaturat si altii: vecinii mei din bloc, Dana si Cristi, Gabi, Bubu..

Nici cu Gheorghe Mosion, nu-mi este rusine. La cei 79 ani ai sai, se pozitioneaza mereu in linia intai. Pentru cine nu stie, Gheorghe Mosion face cat o brigada de tancuri. Poate ca spiritul pierdut, pe care cu totii il cautam, a renascut in acest om, care nu se lasa si care transmite cel mai puternic mesaj catre tinerii din Romania: Faceti sport, faceti miscare si iubiti mai mult Romania! Ehei! Daca in Romania ar fi existat mai multi Mosioni, am fi fost departe.

Gheorghe Mosion, 79 ani, din Arad

Din calculele mele am ajuns sa fim cel de-al treilea maraton de sosea din Romania. Este extraordinar pentru ca el se desfasoara astazi de Ziua Nationala a Romaniei, aici in parcul Alexandru Ioan Cuza. Ne alaturam si noi acelora care isi doresc ca Romania sa adune la startul unui maraton, 1000 de maratonisti.  O cifra indrazneata care poate fi atinsa doar la Maratonul International Bucuresti. Dar pentru aceasta in Romania trebuie sa existe maratoane mai mici. Trebuie ca noi sa ne ducem cu maratonul peste oameni. Normal ar fi ca fiecare resedinta de judet sau judet, sa organizeze in fiecare an cate un maraton. Asa cum am inceput noi cu maratoanele istorice…  De organizatori n-ar trebui sa ducem lipsa pentru ca in fiecare judet exista cel putin 50 de profesori de sport pe care ar trebui sa-i aducem alaturi de noi, ca sa le predam pentru organizare, popularizare si ducere mai departe maratoanele noastre. Cineva ar trebui sa-i mobilizeze pe cei mai dinamici romani, profesorii de sport, oamenii de mare isprava ai acestei tari. Desi au trecut atatia ani, eu nu mi-am uitat niciodata profesorii mei de sport: Tugulea, Cristea, Szabo… Ce oameni si ce caractere!

Hip, hip, Ura! Hip, hip, Ura! Hip, ura, hip, ura, Hip, ura, ura, ura! Romania! Traiasca Romania! Un strigat pe care l-am exersat in multe maratoane impreuna cu colegii mei. Daca francezii striga fara nici un complex “Vive la France!”, oare noi de ce n-am striga: Traiasca Romania!

Presedintele Ro Club Maraton, medicul Serban Damian,  ne va da startul. Va trebui sa ajunga apoi repede in zona bisericutei, ca sa se pregateasca  pentru proba de semimaraton, in care concureaza si el.

9,8,7,6,5,4,3,2,1, START!

Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc a inceput. Ne-am invartit cativa kilometri pe aleile parcului, pana cand am ajuns in zona bisericutei. Din acest loc  fiecare maratonist mai are de alergat exact 11 ture de circuit. Poarta de start pentru semimaraton/sosire, punctul de hidratare, voluntarii de pe traseu, punctul de control in care colegul nostru Gheorghe Popistasu de la Federatia Romana de atletism pentru veterani, ne inregistreaza la fiecare trecere. Ajunsi  dincolo de  sere, iata-l pe Liviu Bica, care si-a luat in serios, atat rolul de arbitru, cat si pe cel de sustinator, el incurajandu-ne si dandu-ne sfaturi la fiecare trecere. Liviu are mari dureri la picior si regreta ca nu poate fi alaturi de noi astazi. Pacat! Daca nu s-ar fi aventurat in 3 ultramaratoane, poate ca ar fi alergat alaturi de noi cel de-al 20-lea lui maraton. Totul, in doar un an! In zona de responsabilitate a lui Bogdan Popa este mare animatie. Un ins bate intr-o tabla, improvizand o toba, iar doamna de langa el, din Bulgaria, danseaza pe ritmul ei, strigand Ilie. Ilie, Ilie. Trebuie sa spun ca n-au stat o clipa, au batut, au strigat si  s-au miscat continuu, incurajand concurentii la fiecare trecere  prin dreptul lor. Multumim!

Nu puteam sa nu observ cum colegii mei din Ro Club Maraton, arbitrii, fac eforturi pentru a inregistra fiecare trecere. Zona este foarte aglomerata, poate si datorita faptului ca  punctul de hidratare a fost instalat in apropierea liniei de sosire si pentru ca aici se gasesc mare parte din sustinatorii concurentilor. Imediat, la cea de-a 7- trecere prin acest punct simt cum  in spatele meu se pune in miscare, coloana de semimaratonisti. Aparitia la start a concurentilor din proba de semimaraton este benefica pentru noi, pentru ca acestia ne trag si pe noi dupa ei.  Fiecare incurajare conteaza, micsorand parca din distanta  pe care o mai avem de parcurs. Rand pe rand,  cei mai antrenati dintre semimaratonisti, se distanteaza, insirandu-se pe aleile parcului. Trebuie sa parcurga 6 ture de circuit.  Alerg in acelasi ritm cu unul dintre ei, concurentul cu numarul 136, alaturandu-se de noi si o alergatoare, care nu este inscrisa oficial in cursa. Dupa a 5-a tura mai ca voia sa renunte. Dar doamna s-a mobilizat exemplar, alergand alaturi de noi si ultima tura. Asta asa, in semn de incurajare si de respect pentru drapelele Romaniei pe care le duc. Mai alergase inainte doar un singur semimaraton.

Sunt foarte atent la concurentii pe care ii intalnesc pe traseu. Observ ca lupta in proba de maraton este foarte incinsa si se da in trei, intre Danut Cernat, Florin Simion si un concurent care poarta pe el un echipament de culoare galbena, pe care insa nu-l cunosc.

Admir constanta cu care alearga domnul Stan Turcu. Impulsionat de Hiroko, m-a depasit cu o tura, iar la final a obtinut cel mai bun timp al sau de cand alearga pe sosea. Ne povestea cu emotie inainte de start, ca in urma cu cateva zile a iesit la pensie. Pensie lunga si la cat mai multe maratoane!

Fetitele de la stafeta alearga foarte bine. Trateaza cu mare responsabilitate cursa pentru ca antrenorul lor, Dan Mocanu le-a insuflat mentalitatea de invingator. Prima oara le-am intalnit pe aceste fetite la Limassol, de unde s-au intors cu o multime de cupe si de medalii. Acolo am strigat pentru prima oara impreuna, Romania! Traiasca Romania! Poate o sa repetam si astazi. Dupa ce Antonia a alergat alaturi de mine intreaga tura, colega ei a preluat tricolorul si a reusit sa se detaseze de mine.  La final fetele au reusit sa termine in 4 ore. Felicitari Cambridge School Bucuresti! Si ca sa nu uit, una dintre fetite, este din indepartata Peru. La inmanarea medaliilor, mama ei era foarte mandra de gestul pe care a reusit sa-l faca fetita ei, alergand de Ziua Romaniei.

Final de cursa – Stafeta Cambridge School Bucuresti

Ii vad in fata mea pe unii dintre maratonisti si semimaratonisti, cum incheie cursa.  Am tinut bine evidenta turelor, asa ca urmeaza si pentru mine ultima tura. Oboseala acumulata in curse se simte. Dar mai presus de orice simt ca ma dor mainile de la steaguri. La Podgorita a plouat atat de mult, incat in timpul cursei am simtit cum palmele mi se umfla. N-am avut timp sa ma refac pentru ca a trebuit sa mai alerg apoi la Istanbul, la Torino,  pentru a putea atinge astazi cel de-al 50 lea maraton cu drapelul Romaniei. Pentru mine este o mare cinste si o mare onoare, sa reusesc acest lucru.
Normal ar fi sa nu ma opresc aici si sa continuu sa alerg. Voi incerca sa adaug celor 60 de maratoane oficiale alergate de mine pana acum,  inca 40, intr-o tentativa de a atinge 100 de maratoane.  Uf, Victor Ilie si Daunt Cernat, ce mi-ati facut!

Pe ultimii metri ai cursei,   ne ies in intampinare fetitele din stafeta de maraton si Dan Feraru, care a finalizt finalizat cursa. Trag cu coada ochiului si zaresc fluturand in mainile unei fetite steguletul pe care acestea l-au purtat in stafeta de maraton.

Ilie Rosu-la finalul celui de-al 50-lea maraton cu drapelul Romaniei

Hip…La multi ani Romania! Medalia! Medaliile pentru fetitele de la Cambridge School, festivitatea de premiere, tortul din parrtea Ro Club Maraton si cupa din partea Clubului Eco Alpin. Pana la urma Danut Cernat, Florin Simion si Hiroko Ogawa au castigat!  Tortul si cupa au fost o mare surpriza. Il zarisem pe Florin Simion insotit de sotia lui, ducand pe scari un tort. Astazi e ziua de nastere a lui Florin,  ne va da tort, am gandit eu. Era tortul pentru cele 50 de maratoane alergate cu drapelul Romaniei! Multumesc Ro Club Maraton!

Organizatorul maratonului de la Cluj imi promisese un tort daca voi alerga in 2013 cel de-al 50-lea maraton cu drapelul Romaniei la maratonul de la Cluj.  Nu m-am putut abtine si le-am alergat mai repede. Asa a fost scris sa se intample. Dar pana la Maratonul International Cluj Napoca as putea sa alerg inca 4 maratoane, intr-o incercare de a-mi tine cuvantul si de a sarbatori la Cluj maratonul cu numarul 55.

Despre cupa ce sa mai zic, Vasile Dogaru a fost omul care m-a incurajat neconditionat in demersul meu cu drapelul Romaniei. Reusita mea este si reusita lui, a  clubului Eco Alpin, pe care il conduce, a cabanei Himalaya. Visele noastre de la 18 ani, al lui Vasile de a urca pe Everest, al meu de a alerga un maraton, s-au indeplinit. Dar ceea ce este mai fascinant, este ca noi incercam sa predam stafeta, celor tineri: Vasile ii invata pe copii cuvantul Everest, iar eu cuvantul Maraton. Multumesc Vasile!

Si as putea continua : multumesc Serban, multumesc Florin, multumesc Victor, multumesc Danut, multumesc Dan, multumesc Liviu, multumesc Iulian, multumesc baci Ghita, multumesc Hiroko, multumesc Gabi, multumesc Sandel si ar trebui sa va multumesc tuturor pana maine dimineata, pentru ca am descoperit ca  Maratonul inseamna mai presus de orice, RESPECT si PRIETENIE.

La multi ani Romania!

Romania, oriunde te-ai afla, urmeaza-ne, nu te lasa!