Ilie Rosu

Este data de 10.06.2012.

Ma gasesc pentru prima oara la Campionatul National de Atletism pentru veterani. Intrecerile se desfasoara pe stadionul Iolanda Balas. Pana acum m-am tot ferit sa particip la acest campionat, inventand mereu fel de fel de motive. N-am mai putut scapa de  nea Lazar, care m-a prins la crosul generatiilor si m-a trecut fortat pe lista. Vii acolo, platesti taxa si apoi alergi! Mai sa fie!

Si uite asa am ales sa concurez in probele de 5000 de metri si 10000 de metri. Nu am mai alergat la concursuri pe pista, din scoala militara, scurgandu-se de atunci  peste 30 de ani.  Ceva antrenament am, dar concursul e concurs si mai conteaza si timpul in care alergi distanta. Nimeni nu vrea sa se faca de rusine. La Pitesti, imediat dupa maratonul Regal, la doua zile, am devenit campion national la 21 km, categoria mea de varsta. Asta e! In timp ce altii s-au menajat, eu am alergat in acea zi, desi eram la doua zile dupa un maraton. Pentru mine a fost ceva istoric, pentru ca a fost primul meu titlu de campion national. Un tricou simplu si o medalie la fel de simpla, dar foarte pretioasa. Dupa cursa am incercat sa intru in pielea concurentilor. Asa am inteles ca unii se lupta  intre ei de-o viata. Chiar daca acestia nu se menajeaza in nici un fel in timpul  cursei, ei au taria sa isi stranga intotdeauna  mana la final. Unii vin pentru aceasta din celalalt capat al tarii.

Lucrurile s-au repetat si in ziua de 10.06.2012. Trebuie sa fii foarte ingenios atunci cand iti alegi probele de concurs, pentru ca fiecare concurent vrea sa devina campion. Ca la Campionatele europene!
La unele categorii de varsta nu prea exista concurenta.  Nu trebuie sa fii mirat atunci cand observi la start doar un singur concurent, dar cei care iau startul n-au nici o vina.

In prima zi am luat startul la proba de 10.000 metri pe o caldura insuportabila. Din cauza ei o parte dintre concurenti au renuntat la proba sau au trecut la alte distante mai scurte. Pericolul de dezhidratare a fost atat de mare,  incat organizatorii au luat masuri de hidratare la fiecare trecere. Totul s-a incheiat cu bine la final, reusind sa ma clasez pe locul 3 la categoria mea de varsta. A doua zi lucrurile au mers mult mai bine, distanta mai scurta, iar startul s-a dat dimineata. Campion National la 5000 de metri, misiune indeplinita! Ambele curse le-am dedicat unchiului meu Neculai, care a urcat si el la ceruri.

Am avut destul  timp sa ii observ mai bine pe competitori, focalizandu-mi privirile catre concurentii mai in varsta, de peste 70 de ani, care, vrem sau nu vrem, au fost sarea si piperul competitiei.

Ca sa vedeti ca treaba la campionatele nationale de veterani este foarte serioasa, cele doua zile de concurs, au fost deschise intonandu-se imnul Romaniei. Acest lucru mi-a placut cel mai mult si de aceea voi mai participa si in viitor la aceasta competitie.  Despre o cursa cu steaguri la campionatele nationale deocamdata nu se pune problema. Te descalificam, au spus organizatorii!