Este data de 10.05.2012.
O cursa din dragoste pentru Romania si din respect pentru Casa Regala, acesta a fost mesajul transmis de maratonisti la Maratonul Regal. Acolo, sub bolta Arcului de Triumf, am simtit adierea vantului care ne-a purtat spre o noua intalnire cu istoria tumultuoasa a Romaniei.
N-a fost usor ca sa obtinem aprobarea, de trecere “militareste” pe sub Arcul de Triumf. Argumentele noaste au fost legate de istoria Romaniei si de cele trei maratoane istorice alergate de maratonisti. Acestea si cele trei drapele, ale Romaniei, Uniunii Europene si Organizatiie Natiunilor Unite, impreuna cu povestea lor, au reusit sa ii sensibilizeze pe angajatii primariei, care s-au dovedit inainte de toate, buni romani. Am simtit ca i-am surprins cu cererea mea si ca nu se mai confruntasera cu o astfel de solicitare. Insuccesul in obtinerea aprobarii ar fi insemnat un gust amar, ar fi fost o mare infrangere si poate distrugerea mitului maratonului istoric. Trebuia ca acel inscris sa precizeze in clar, ca maratonul trece pe sub Arc si ca circulatia din intersectie va fi dirijata de catre Politia Rutiera. Asa mi-au cerut cei de la Administratia Monumentelor Istorice. E adevarat ca la vederea aprobarii au ramas surprinsi si mai sa-si faca cruce. Emotiile de dinaintea startului s-au mentinut pana cand am lasat in urma Arcul. Ca si mine, colegii dadeau si ei semne de nervozitate, multi dintre ei venind special pentru aceasta trecere, din cele mai indepartate colturi ale tarii. Inainte de start imi tot dadeau coate: Ilie trecem? Bineinteles ca trecem, am aprobarea la mine, in original! Cu o seara inainte fusese finala Cupei Europa League, toata politia romana implicandu-se in acest eveniment.
Dupa ce am cantat imnul Romaniei, iar Printul Radu ne-a dat startul, din curtea Palatului Elisabeta, au inceput emotiile. M-am pozitionat in frunte si am pornit-o intr-un ritm mult prea tare, pentru a ajunge primul in intersectie si a face semn agentilor de circulatie, ca sa opreasca traficul. Ca un facut, in intersectie nu era nimeni, derulandu-mi-se atunci in fata ochilor, cele mai stranii scenarii. Oare ar fi fost cineva impotriva, pentru ca noi, maratonistii sa trecem pe sub Arcul de Triumf? E adevarat ca mi se reprosase in nenumarate randuri, Ilie doar tu vrei sa treci pe sub Arcul de Triumf, e numai un moft al tau si ca pun in pericol maratonul!
Trebuia ca in cateva secunde sa gasesc o solutie. Dupa ce am scanat din departare intersectia, constatand lipsa politistilor, am identificat repede trecerea de pietoni. Dumnezeu a vrut sa trecem, pentru ca in acel moment o forta ne-a deschis drumul si ne-a purtat prin intersectie. Doar o singura masina se afla in acel moment in trafic, pentru ca din fericire masinile au fost oprite la stop. Profitand de momentul prielnic aparut, am inaintat pana in apropierea Arcului de Triumf. Zona sensului giratoriu fiind libera, traversam si iata-ne acolo unde ne-am dorit, exact sub Arcul de Triumf. Ne-am incolonat, asa cum fac batalioanele Armatei Romane la fiecare sfarsit de an, de Ziua Nationala a Romaniei. Drapelul maratonistilor, drapelul Romaniei care a fost sfintit in fata monumentului de la Marasti de catre parintele Zaharia Daniel, si care a fluturat pe linia frontului de la Marasti, pana in interiorul monumentului de la Marasesti, in memoria romanilor, care si-au dat viata pentru Romania si care a mai fluturat si de Ziua Nationala a Romaniei, pe 1 decembrie 2011, in memoria romanilor care au infaptuit Marea Unire, trece acum pe sub Arcul de Triumf! A fost cea mai mare victorie a noastra, a maratonistilor. Cata munca, cata durere si cata suferinta pe campul de lupta al unui maraton! Crampe musculare, sete, ochi impaienjeniti de la transpiratie, nu mai vezi, nu mai auzi pe nimeni si doar vantul ti-e prieten! Esti singur ca un soldat pe linia intai a frontului, sub bataia gloantelor, cautand aliniamentul, pe care maratonistii il numesc Linia de sosire. Ultimii 195 de metri ai cursei, sunt sublimul intr-o cursa de maraton. Un ochi iti plange, iar altul iti rade.
Multi dintre noi suntem pentru prima oara aici. Cele mai importante lupte purtate de armata romana sunt inscriptionate pe bolta arcului. Langa drapelul Romaniei flutura simbolic steagul regal. Colegii mei banuiau inca cu cateva zile inainte, ca voi duce in cursa un steag nou si ca acela n-ar putea fi altul, decat steagul regal. Adrian Dragomir, prietenul meu de la Fabrica de Steaguri mi l-a confectionat special pentru aceasta cursa si m-a incurajat sa-l duc. Ilie, n-ai ce sa cauti acolo fara steagul regal, trebuie sa-ti asumi riscul, altfel nu mai esti tu! As fi vrut sa ma opresc pentru o clipa si sa iau la cercetat, inscriptie, cu inscriptie. dar nu era momentul, pentru ca ma aflam in plina cursa de maraton.
Romania am reusit! “Daca vrei poti, nimic nu e imposibil si niciodata nu-i prea tarziu sa poti si tu! Daca ai avut vreodata un vis la care ai renuntat, nu-l abandona, el chiar poate deveni realitate, trebuie doar sa vrei si tu!”.
Atunci cand am alergat primele noastre maratoane istorice, nici nu ne-am gandit ca vom gasi gandurile noastre inscriptionate de inaintasii nostri pe edificiul Arcului de Triumf.
Pe latura de Sud:
“Dupa secole de suferinte crestineste indurate si lupte grele pentru pastrarea fiintei nationale dupa apararea plina de sacrificii a civilizatiei umane se indeplini dreptatea si pentru poporul roman prin sabia Regelui Ferdinand cu ajutorul intregei natiuni si gandul Reginei Maria”
Pe latura de Nord:
“Liberator de neam si intregitor de hotare prin virtutea ostasilor sai vrednici urmasi ai eroilor crestinatatii Ferdinand I domn si rege al romanilor si-a facut intrarea la 16 octombrie 1922 in cetateasa de scaun a Bucurestilor dupa incoronarea la Alba-Iulia”
Pe latura de Est:
“Glorie celor ce prin lumina mintei si puterea sufletului au pregatit unitatea nationala”
Pe latura de Vest:
“Glorie celor ce prin vitejia si prin jertfa lor de sange au infaptuit unitatea nationala”
Simteam cu totii ca scriem o pagina noua de istorie in Istoria maratonului din Romania. Ne-am gandit la cea mai rasunatoare performanta a maratonului romanesc, victoria si medalia olimpica de aur a Constantinei Dita, la Olimpiada de la Beijing. 17 august 2008. Am vrea sa transformam aceasta zi in ziua maratonistului si sa o sarbatorim printr-un nou maraton istoric, cu un start de la statuia lui Mihai Viteazu de la Calugareni si cu o sosire in Parcul Carol, la Mormantul Soldatului Necunoscut, care simbolizeaza jertfa celor 225000 de romani in primul razboi mondial.
Am simtit astazi ca prin sport se pot transmite cele mai inaltatoare mesaje de recunostinta si de respect pentru istoria Romaniei. Si ceea ce este si mai important este ca acest moment nu a putut sa fie confiscat de camerele de televiziune, el fiind imortalizat doar de colegii si prietenii nostri, care au alergat alaturi de noi cu aparatele de fotografiat pana in dreptul Arcului de Triumf. Lanturile din jurul monumentului au cazut, iar medalia urmatoarei editii cred ca va fi schimbata si va avea gravata pe una dintre fete, alergatori trecand pe sub Arcul de Triumf.
La iesirea de sub Arc am ocolit spre stanga, in directia pistei de biciclete. Masinile aflate in trafic s-au oprit ca la o comanda in fata trecerii de pietoni, dandu-ne parca onorul si lasandu-ne sa trecem. De el a beneficiat si motociclistul care insotea coloana noastra si care nici nu banuia ca vom trece pe sub Arcul de Triumf si care ne-a urmat, fiind probabil, primul motociclist care a trecut vreodata oficial, pe sub Arcul de Triumf.
Ne-am continuat cursa sub efectul energizantului care s-a numit Arcul de Triumf si Istoria Romaniei. A fost o trecere discreta, romaneasca, fara tam-tam, pe care noi, maratonistii, am facut-o din patriotism, pentru ca stim cel mai bine ce inseamna sa respecti si sa fii respectat. In momentul de fata, in lume se alearga in marile curse de maraton si pentru diferite cauze umanitare. Atunci cand cererea de inscriere depaseste oferta, organizatorii speculeaza acest lucru, oferind acceptul lor de a participa in cursa, in schimbul donarii unor mari sume de mari.
La maratoanele noastre istorice cauza umanitara o constituie istoria si eroii Romaniei. Avem si o regula nescrisa, nu se alearga pentru premii, invingatorii primind insa la final, de fiecare data, respectul si recunostinta noastra, fiind aplaudati la urcarea lor pe podium, ca niste mari campioni. Am ales sa alergam astazi pentru cel mai inaltator moment al istoriei Romaniei, Marea Unire, aducand intr-o zi mare, de 10 mai, un omagiu Casei Regale, care a contribuit la infaptuirea ei.
Cat de greu ne-a fost sa ne tinem aceasta promisiune! Am ramas impresionat cand o parte dintre colegii mei, inscrisi la proba de semimaraton, s-au echipat si pregatit special pentru trecerea pe sub Arcul de Triumf. La urmatoarele editii vom incerca din nou sa obtinem aceasta aprobare, dar cu siguranta nu va mai fi la fel, pentru ca dorinta a fost atat de curata…
Am alergat apoi primii 21 de kilometri prin parc si in jurul lacului Herastrau, cu teama ca cineva se va apropia de mine si ma va intreba de ce am trecut pe sub Arcul de Triumf, asa ca din cand in cand imi pipaiam hartia pe care o aveam impaturita in borseta de la brau si pe care i-am dat-o lui Daniel, doar atunci cand am fost sigur ca totul este in regula.
La final de cursa la Palatul Elisabeta impreuna cu cativa colegi n-am uitat sa strigam: Hip, hip-Ura! Hip, hip-Ura! Hip-Ura, Hip-Ura, Hip, Ura, Ura, Ura! Romania! Traiasca Romania! Imi amintesc ca acest strigat cu mult “Hip”, vine din perioada in care urmam liceul militar la Campulung Moldovenesc si pe care il foloseam la aniversarea zilelor noastre de nastere. Mare mi-a fost insa uimirea cand am observat ca acelasi strigat, cu Hyp, il folosesc si supusii reginei Marii Britanii la manifestarile care ii sunt dedicate. Maratonisti, avem un strigat regal!
Video:
1. Startul 2. Arcul de Triumf 3. Maraton cu drapele pe umeri 4. Maraton Regal la 79 de ani
5. Un medic printre medaliati 6. Maratonul Regal-interviuri de pe campul de lupta al maratonului
7. Garden Party
