Ilie Rosu

Cum s-a nascut Maratonul Regal.
Eram imediat dupa finalul cursei de maraton de la Rasnov. 20 de romani au alergat atunci primul maraton pe zapada din Romania. O cursa alergata la -13 grade, pe ninsoare si pe zapada, cu doua urcari si traversari ale cetatii Rasnov, o incercare de a inlocui un maraton din Antarctica, cu un maraton la fel de greu, dar in Romania. La finalul cursei, in jurul focului de tabara al maratonistilor, cativa dintre participanti, printre care Victor Ilie si doamna dr. Lacramioara Cristea, au venit cu ideea sa organizam un maraton, la finele caruia sa il intalnim pe Majestatea Sa Regele Mihai. Nu intamplator spuneam prin luna martie pe forum, de se mira lumea, ca o sa ii fac lui Ilie Victor, cadou de ziua lui, un… maraton regal!

Si asa a inceput totul. Era normal sa raspund unei astfel de provocari. E-mail-uri, telefoane.., totul pentru a realiza dupa 42 de km o intalnire simbolica intre maratonisti, pe de o parte Majestatea Sa Regele, iar pe cealalta parte maratonistii din Romania. Ma bazam pe Asociatiile cu care mai organizasem astfel de actiuni, pentru ca un maraton nu se poate organiza de unul singur, este o actiune de echipa, in care conteaza mult entuziasmul. Lucrurile au inceput sa prinda repede contur, dar lipsea tocmai Asociatia care sa isi asume riscurile organizarii unui astfel de eveniment. Parea ca actiunea se va stinge, usor usor.
Dar cum acolo sus cineva ne iubeste a aparut ca din senin Daniel Lixandru.

Dan este presedintele Asociatiei Corporeanima, el fiind initiatorul unor proiecte indraznete, referitoare la dezvoltarea personalitatii copiilor. Fusesem impreuna si in proiectul Granitele nu sunt limite, ne cunosteam bine, iar acest lucru a contat enorm de mult. De asemenea a participat la maratoanele noastre istorice Pe aici nu se trece si Maratonul reintregirii neamului romanesc. Asa cum l-am cunoscut de la inceput, Daniel a ramas in continuare un mare patriot roman. Prima data l-am intalnit intr-o cursa de maraton, pe la jumatatea cursei, la Atena. Purta un tricou pe care scria mare Romania, iar pe spatele lui avea inscriptionat tricolorul. Practic pana la final, am vazut in fata numai rosu, galben si albastru, acest lucru ajutandu-ma sa tin tot timpul aproape de el si sa finalizez maratonul in timpul pe care mi l-am dorit. Acea cursa mi-a intarit si mai mult faptul ca tricolorul are o puternica semnificatie, atat cand il vezi, cat si cand il porti. Poate ca nu intampaltor am trecut mai tarziu la cursele de maraton cu drapelul Romaniei.

Ne-am strans mana si am pornit la treaba. Ne-a mai ramas aprobarea pentru trecerea pe sub Arcul de Triumf. Ar fi o mare realizare si un mare respect pentru iubitorii de alergari pe distante lungi, care au alergat de nenumarate ori pentru Romania, sa obtinem acest lucru. Monumentului Arcului de Triumf trebuie sa ii fie pusa in valoare, istoria, iar noi maratonistii putem contribui la acest lucru.
Prezenta la aceasta cursa a multor concurenti in varsta, a lui mos ION de la Arad, 79 ani, poate o sa ii convinga pe cat mai multi tineri sa se alinieze pe 10 mai la start.

Romania, oriunde  te-ai afla, urmeaza-ne nu te lasa! Vino pe 10 mai in parcul Herastrau si alearga alaturi de noi!