Ilie Rosu

Este data de 18.03.2012.

Aniversarea zilei mele de nastere se apropia si conform traditiei, am inceput sa caut un maraton care sa aibe loc in jurul datei de 20 martie. De doi ani incoace traiesc momente de neuitat de ziua mea de nastere, pe care am sarbatorit-o intai la Roma in 2010, apoi la Atlanta in 2011, unde romanii din Atlanta mi-au oferit un tort, imediat dupa cursa. Chiar daca mai fusesem la Limassol in 2010, am ales acest maraton in primul rand pentru ca aici a fost ultima mea cursa in care am alergat cu mainile goale.

Dar mai e ceva. Organizatorul din 2010 al acestui maraton, m-a ajutat sa ma inscriu in acelasi an la maratonul de la Atena, cand s-au implinit 2500 de ani de la batalia de la Maraton. Atunci Philiphides a dus vestea victoriei in cetatea Atenei si a rostit celebrele cuvinte “Am invins!”. M-am hotarat tarziu sa alerg la Atena, iar inscrierile se incheiase inainte cu mai bine de o luna. Cand nimeni nu mai credea, nici chiar noi, imposibilul s-a produs, Giorgios a intervenit prin cunostintele lui, “spargand” lacatul sistemului informatic si ne-a inscris pe mine si pe Victor. Am descoperit atunci ca nu exista “Nu se poate”, ca trebuie sa crezi intotdeauna in ultima sansa. I-am promis atunci ca nu voi uita niciodata gestul lui si ca singurul lucru pe care as putea sa il fac drept recunostinta, ar fi sa alerg intr-o zi o cursa cu drapelele Romaniei si Ciprului chiar la Limassol. Si iata ca anul acesta reusesc sa ma tin de cuvant.

In zona de start suntem un grup numeros de romani. Ne-am inscris fiecare dupa pregatire si dupa obiective, unii la 1 km, 5km sau 10 km, iar altii la 21km sau 42,195km. Cele 11 fetite de la Cambridge School Bucuresti s-au inscris la proba de 1 km. Au o tinuta impecabila si sunt insotite de antrenorii lor. Si-au propus astazi sa reprezinte Romania la mare inaltime. Ceilalti, “batranii”, ne axam in primul rand pe maraton si semi maraton. Obiectivul principal este sa terminam cu bine cursa. Ne aflam imediat dupa iesirea din iarna si simtim ca nu suntem suficient de bine antrenati, pentru ca zapada si frigul ne-au facut anul acesta mari probleme.

Chiar daca mai alergase un semi maraton in 2011, Oana Dondas, simtindu-se insuficient de antrenata, s-a inscris la proba de 10 km. La insistentele mele a schimbat proba de 10 km cu cea de semi maraton, aducandu-i drept argument timpul limita de trei ore care este suficient pentru a termina proba. Am facut impreuna si o strategie. Va alerga primii 10 km in ritm de concurs, iar restul distantei mai relaxat, alternand alergarea cu mersul la pas.

Ca de obicei, inainte de start am facut multe fotografii. Impreuna cu fetitele de la Cambridge am strigat Hip, Hip! Ura, Hip, Hip! Ura, Hip, Ura, Hip, Ura, Hip,Ura, Ura, Ura! Romania1 Traiasca Romania!

Cu drapelele Romaniei si Ciprului inaltate, m-am pozitionat mai in fata, alaturi de Danut Cernat, dar supravegheat indeaproape de ceilalti romani. Concurentii din proba de maraton nu suntem prea numerosi anul acesta, cam in jur de 150. Am emotii si ma gandesc la ce reactii vor avea spectatorii, cand vor vedea drapelele. Noroc ca dupa start uiti de toate, ramai singur si esti obligat sa te concentrezi doar la cursa, pentru ca nu te mai ajuta nimeni, trebuie doar sa faci ce ai exersat la antrenament.
Si… start! Cu drapelele inaltate fortez un pic in prima suta de metri pentru a nu-i incomoda pe cei care ma preseaza din spate. Ne incadram pe banda din stanga a soselei si ne alegem fiecare ritmul.

Dupa nici un km sunt depasit de concurentii de la semi. Hai Romania, aud strigandu-mi-se din spate. A fost glasul atletei care a trecut pusca pe langa mine. E de-a noastra, mi-am zis. Du-te romane, sunt cuvintele pe care le aud rostindu-se de la un balcon. La 2,5 km intorc cei din proba de 5 km, apoi la 5 km cei din proba de 10 km. La km 10,5 intorc semi maratonistii. Noi, maratonistii vom alerga in plus inca 2 km. Pe cealalta banda ii zaresc pe concurentii care au intors deja. O salut pe fata de la semimaraton care are un avans substantial, fata de urmaritoarele sale, fiind prima. Sa castigi, i-am zis, iar ea, Voiculescu Alina Adriana chiar a castigat la final in 1:15:42! Il retin pe alergatorul cu tricoul pe care scrie “Club 100 marathon”. Aveam sa il intalnesc dupa cursa in Larnaka, sa aflu ca este din Germania, facandu-i atunci o invitatie la Maratonul ”Pe aici nu se trece”. Undeva pe traseu, in mijlocul strazii, iata-l pe simpaticul profesor Gabrier Nicolescu, sustinatorul nostru, cu aparatul de fotografiat indreptat catre mine: Gata poza Romania! Timp de cateva minute, alaturi de mine alearga un sportiv din Jamaica. Aveam la final sa trec linia de sosire inaintea lui, depasind probabil pentru prima oara intr-o cursa de maraton, un jamaican.

De la km 10,5 la 12,5 ii trec in revista pe maratonistii mai sprinteni. Caldura si vantul ne-au adus cu picioarele pe pamant, lasand-o mai moale si rasfirandu-ne unii fata de alti la mare departare. Avem trei puncte pe traseu comune, in care intersectia noastra, a maratonistilor, era inevitabila. Ai destul timp sa ii invidiezi pe cei din fata ta si sa ii compatimesti pe cei din spate. De la balconul de unde am fost incurajat in prima parte a cursei sunt acum mustruluit: Pe unde ai zabovit atata, au trecut o multime inaintea ta!

La km 19 o zaresc pe Oana in fata, la cateva zeci de metri. Ceva este in neregula cu ea pentru ca e insotita de 3 voluntari de la Crucea Rosie. Am cazut! Cum arat? Cat mai am? Sunt intrebari la care trebuie sa raspund. Arata groaznic, lovitura la frunte, iar nasul ii era ranit si ii curgea sange. Am incurajat-o: doi kilometri, nu-i grav, termina cursa si dupa aia mergi la doctor. Am lasat-o in urma infruntandu-i pe voluntari, care incercau sa o convinga sa renunte. O sa o am pe constiinta! Eu am indemnat-o sa faca semi, dar ea capoasa, a luat lucrurile in serios, propunandu-si sa isi mai imbunatateasca si recordul personal. O clipa de neatentie la punctul de hidratare, s-a dezechilibrat si a cazut, fracturandu-si nasul. Aveam sa aflu mai tarziu cum s-a ridicat si cum a ajuns in cele din urma la final, incurajata de cei care initial o implorau sa renunte, voluntarii de la Crucea Rosie. Inevitabil, dupa cursa, a ajuns la spital, unde cipriotii i-au cusut nasul.

Km 25! Urale si incurajari din toate partile. Pentru noi, maratonistii insa, cursa abia acum incepe. Primul dintre romani, imi face semne cu mana, a terminat Raphael. Foarte bucuros, ma anunta ca a reusit un 2:47 si ca a ocupat locul 4 la general. Astazi, pentru ca traieste si muncestein Germania, a alergat pentru aceasta tara. Ne-am continuat alergarea inca 5 km, pana la intrarea in port, revenind apoi pe cealalata banda, inapoi, in zona de start. Inca 7-8 km si cursa se va incheia si pentru noi. Pe alee fetele noastre de la School Cambridge Bucharest, insotite de profesorul lor Dan Mocanu, cu o multime de cupe in brate, striga din rasputeri Hai Romania! La km 38 un grup de copii ciprioti alearga alaturi de mine, incadrandu-ma. Ciprus, Ciprus! Afland ca sunt din Romania, pentru a intra in gratiile mele, gasesc repede cateva cuvinte in limba romana, pe care le pronunta: salut, multumesc, bine.

Mai sa fie, punctul de hidratare de la km 40 pe care il vazusem operational la trecerea mea prin dreptul lui, a fost ridicat, iar apa a disparut, la fel si placuta care indica numarul de km parcursi, 40. Chiar imi era sete. Asa se intampla intotdeauna cand maratonistii iau startul in acelasi timp cu semi maratonistii, care termina primii. Organizatorii se grabesc si uita exact de oamenii care pastreaza viu spiritul maratonului si carora ar trebui sa le acorde mai multa atentie, pana finalizeaza cursa. Dar noi suntem obisnuiti cu astfel de surprize. Concurentii din probele mai scurte, fiind mai in fata, aduna mai mult decat pot duce de pe mese, geluri, batoane, bauturi, energizante. Acum a fost vorba doar de apa de la km 40. Cateodata iti este atat de sete, incat ai fi in stare sa dai 20Euro si chiar mai mult pe o sticla de apa. Noroc ca organizatorii nu stiu asta! Din fericire, a fost singurul punct in care organizatorii nu s-au sincronizat.

Intr-o cursa de maraton in care maratonistii si semi maratonistii pleaca in acelasi timp se produce multa confuzie. Pentru a o elimina, la cursele de maraton in care voi fi implicat ca organizator, semi maratonistii vor pleca in cursa la 2,5 ore dupa maratonisti, cu intentia ca la final cele doua grupuri sa soseasca cam in acelasi timp. S-ar putea elimina astfel comentariile spectatorilor de pe margine, care nu au prea multe cunostinte despre maraton, iata-i si pe fraierii astia, ultimii!

Cu privirea indreptata catre mare, uit repedesi de sete si de tot, mai ales ca aud din multime strigandu-se din ce in ce mai des, Hai Romania! sau aud alte expresii care te ung la suflet, cum ar fi “Uite mama, Romania!” Cateva sute de metri si cursa-i gata. Grupul numeros de spectatori, incurajarile venite din multime, imi dau forta pentru a ridica si flutura drapelele. Haide Romania, Haide Cipru! Caldura si vantul au facut ca obiectivul meu de a alerga cu doua drapele sub 3:40, sa se amane pentru Paris sau cine stie, poate pentru Cluj.

Un concurent grec se ridica de pe banca pe care era asezat si se apropie zambind catre mine. Nu esti singur, mai stiu pe unul ca tine, cu steaguri. Si incepe o poveste din 2010, amintindu-si ca a intalnit un alergator care alearga cu steaguri. L-a intalnit intai pe muntele Olimp, apoi la maratonul de la Atena, unde a dat mana cu el in cursa. Obrajii incep sa-mi arda de placere. Era vorba despre mine. Grecii care au alergat pe muntele Olimp ma strigau atunci in cursa Olimpus. Efortul intr-o proba de maraton nu este in zadar. Intotdeauna cei 42 de km de alergare se transforma la final intr-o strangere de mana, careia noi maratonistii ii spunem simplu PRIETENIE.

Care au fost prietenii de la Limassol? Iata-i:

Maraton: Igrisianu Raphael, Mugurel Fratila, Razvan Staicu, Stroescu Daniel, Vasiliu Radu-Andrei, Ber Adrian, Danut Cernat, Grigore Bogdan-Alexandru, Sergiu Buciuc, Lungu Bogdan, Rosu Ilie, Alexandru Nimara, Guralivu Emanuel, Alexandru Iutes Petrescu.

Semi marathon: Voiculescu Alina Adriana, Sandu-Florin Purcea, Alexandru Nemes, Croitoriu Andrei Mihai, Alexandru Visan, Ovidiu Ionut Miron, Tcaciu Virgil Alin, Constantin Catalin, Chigea Catalin Cedric, Milea Mihai, Andrian Niculae, Rusu Daniela Marcela, Dondas Silvia Oana, Tifor Calin, Chesches Paul.

10 km: Mocanu Dan, Mihaiana Maria, Tanase Andreaa Elena, Bora Ionut, Constantin Dana, Ghigea Roxana, Alexandra Daramus, Gantu Claudia, Tanase Claudia.

1 km: cele 10 sau 11 fetite de la Cambridge School Bucharest.

In jur de 48 de romani au alergat pe 18 martie la Limassol.

Iar daca am omis pe cineva sau am gresit vreun nume, ii rog pe cei in cauza sa ma ierte.

Romania, oriunde te-ai afla, urmeaza-ne nu te lasa!