Ilie Rosu

Este data de 11.06.2011.

Intre asociatia italiana Associazione Arma Aeronautica – AAA si Asociatia Romana pentru Propaganda si Istoria Aeronautica – ARPIA, exista o stransa relatie de colaborare si de prietenie. Se implinesc anul acesta 150 de ani de la crearea primului stat italian, care a avut capitala, aici, la Torino si 59 de ani de la crearea primei filiale AAA, care s-a nascut tot aici, la Torino. AAA s-a extins repede, creindu-si filiale in intreaga Italie, fiind formata astazi din fosti militari si din membri simpatizanti ai aviatiei militare italiene. Asociatia noastra a raspuns cu mare placere invitatiei asociatiei italiene, de a participa la sarbatoarea lor. In anul 2005 mai fusesem la o manifestare similara, la Udine, fiind foarte impresionat atunci  de modul de organizare,  de numarul mare de participanti si de reactia romanilor, aflati acolo la munca, la vederea drapelului Romaniei pe strazile orasului.

Inainte de plecarea din tara, convenisem cu domnul general Iosif Rus, presedintele ARPIA si un inflacarat sustinator al curselor mele de maraton cu drapele, sa  le iau cu mine. Drapelele mele au facut deja istorie, trei dintre ele au “alergat” impreuna in cadrul proiectului “Granitele nu sunt limite”, facand un tur al continentelor, fiind purtate prin Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si Oceania, ca o expresie a unui mesaj de pace si de prietenie. Langa drapelele Romaniei, UE si ONU va fi astazi drapelul Italiei, care a “alergat” si el 2 curse de maraton: la Roma si la Torino.  Atunci cand alergam primele mele curse, eram deja  membru ARPIA si beneficiam de intreaga sustinere din partea asociatiei.

Iata-ne in Piata Castello. Am emotii pentru ca exact din acest loc, in noiembrie 2010, luam  startul in maratonul de la Torino. Aveam atunci inscriptionate pe tricoul meu mesajele Romania-Italia Insieme, numele celor doua asociatii italiene, AAA si Frecce Tricolori, numele asociatiei noastre, ARPIA, impreuna cu numele a 4 distinse personalitati ale aviatiei romane: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Dumitru Prunariu.

Am dus cu mine atunci in cursa, sub privirile si incurajarile  fetelor mele, Alina si Andreea, pentru a doua oara, drapelele Romaniei si Italiei. Astazi am adunat din nou impreuna cele doua drapele, intr-un altfel de maraton, o cursa in direct, despre cum trebuie respectati militarii care isi pun intreaga lor viata, in slujba tarii lor.

In momentul in care am inceput sa-mi confectionez drapelele i-am luat prin surprindere pe unii dintre colegii mei. Contrastam fata de celelalte delegatii prin numarul mai mare de drapele. Putini erau insa cei care stiau istoria lor. Drapelele Romaniei si Uniunii Europene au facut turul continentelor, le-am purtat in curse de maraton pe 6 continente, iar drapelul ONU pe 4 continente. Astazi ma mandresc ca am reusit sa duc drapelul Romaniei in 22 de curse de maraton, pe cel al UE in 15, pe cel al ONU in 8, iar pe cel al Italiei in 2 curse. Drapelul Italiei a fost alaturi de drapelul Romaniei in cursele de maraton de la Roma si de la Torino. La Roma a fost un mesaj de prietenie adresat italienilor. Atunci 25 de maratonisti din Ro Club Maraton si 25 de italieni maratonisti, echipati toti la fel, cu tricouri identice, de nu se stia cine e italian si cine e roman, avand inscriptionati pe tricouri: Romania-Italia Insieme-Impreuna, am transmis un mesaj, indemnand la prietenie si la incetarea discriminarii de orice fel. Am fost in acelasi ton cu organizatorii maratonului de la Roma, care a fost unul impotriva discriminarii. S-a potrivit perfect, pentru ca in acele zile, in Italia era o intreaga campanie de discriminare a romanilor.

La maratonul de la Torino 2010, din aceasta piata, Piazza Castello, s-a dat startul in cursa, iar cele doua drapele au fluturat pentru a doua oara impreuna, timp de 4 ore, in jurul orasului Torino. In rucsacul pe care l-am primit atunci din partea organizatorilor, am pus astazi drapelele si suportii lor.

Discutiile pro si contra, au continuat in interiorul delegatiei noastre, generalul Rus punandu-le capat. Vom defila cu cele 4 drapele. Initial voiam sa duc drapelele Romaniei si Italiei, iar pe celelalte doua sa le dau colegilor mei. Eram 4 colonei in rezerva, dispusi toti pe randul doi. Singurul care nu avea un drapel, era colonelul Matei. Imi amintesc cum cu o zi in urma, ne-a povestit cu mandrie despre realizarile sale din timpul carierei militare de ofiter, impresionandu-ne prin povestirile si trairile sale. I-am inmanat lui, fara nici o retinere, drapelul Romaniei, eu ramanand cu drapelul Italiei. Dispozitivul era deja constituit, comandorul Emil Deaconu duce drapelul Uniunii Europene, colonelul Dumitru Matei, drapelul Romaniei, eu drapelul Italiei iar comandorul Costica Tudor drapelul ONU. In fruntea delegatiei comandorul Iulian Basturea, cu drapelul ARPIA, iar  fiul col. Matei, care, coincidenta sau nu, poarta ca si tatal lui,  drapelul Romaniei,  special confectionat pentru acest eveniment. In centru,  generalul Iosif Rus si ceilalti membri ai delegatiei. La fel ca la Udinne, am ocupat prima pozitie dintre delegatiile straine, imediat dupa Filiala Torino a AAA. Doamna Adelina Marginean, presedinta filialei din Torino a ARPIA, a reusit si de data aceasta sa-i convinga pe organizatori, sa defilam primii. Curajul nostru de a transmite un mesaj european aici la Torino, cu cele patru drapele fluturand impreuna, nu a trecut  neobservat  si  poate ca de aceea italienii au reactionat altfel, la trecerea noastra prin dreptul lor.  La fiecare maraton  cu drapele am retrait de fiecare data  aceste momente, iar astazi voi imparti bucuriile  cu colegii mei. Important e ca niciodata nu mi-a fost rusine de ceea ce fac.

In sunet de fanfara am inceput defilarea noastra pe via Roma, cu plecare din piata Castello si cu sosire in piata San Carlos. Sute de spectatori pe de o parte si de alta a strazii, care devenise neincapatoare. Peste 1800 de participanti au ocupat pana la refuz piata San Carlos. S-a dat onorul drapelelor unitatilor de lupta si drapelului orasului Torino, cantandu-se imnul Italiei. De la tribuna, oficialitatile le-au multumit celor din piata pentru devotementul si sacrificiul pe care l-au  adus Italiei. Pe cerul de deasupra orasului, formatia de acrobatie Frecce Tricolori, simbolul si mandria italienilor, saluta participantii si brazdeaza pe cer, prin doua treceri succesive, drapelul Italiei.

Ocupam dispozitivul pentru defilare, pregatindu-ne sa trecem oficial prin fata tribunei. Pietele si strazile din jur sunt pline ochi, mii si mii de oameni, inghesuindu-se pentru a ocupa un loc cat mai in fata, pentru a-i aclama pe participanti. La trecerea delegatiei noastre apaluzele cresc, fiind parca mai puternice. Retraiesc atmosfera din prima mea cursa de maraton cu drapele, de la Roma, momentul trecerii prin piata de la Vatican, cand mii de oameni m-au incurajat sa duc mesajul meu pana la capat. Cele 4 drapele din randul doi, sporesc din ce in ce mai mult curiozitatea spectatorilor. De departe drapelul Romaniei, cu 22 de curse de maraton, cu o traversare a Europei, de la Est la Vest, ajungand pe toate continentele locuite, infruntand ploile, vantul si soarele din muntii Romaniei si strecurandu-se printre peretii stancosi ai muntelui Olimp, a devenit pentru mine pretios, ca un drapel de lupta. Tocmai de aceea eram cu ochii pe col Matei, caruia ii ceream sa il tina drept si cat mai sus. Aplauzelor si entuziasmului spectatorilor le raspundem pastrand alinierea si fluturand drapelele. In timp scurt, va trebui sa le gasesc un loc intr-un muzeu.

In luna noiembrie voi reveni in acest loc, la  maratonul Torino 2011 si  voi purta din nou drapelele aflate astazi in randul doi.