Ilie Rosu

O spun cu mana pe inima, a fost cel mai frumos maraton din viata mea! Respectul pe care il caut de-o viata l-am primit aici, la Boston! Doua avioane de lupta  ale aviatiei americane au dat onorul participantilor inainte de start.

Tricolorul Romanie si drapelul SUA au fluturat impreuna intreaga cursa, pe toti cei 42, 195 km, atmosfera  fiind ceva de nedescris, mai ceva decat in centrul Romei, americanii vrajindu-ma prin atitudinea lor. Zeci de mii de americani, din toate generatiile, m-au incurajat sa pot duce catre linia de sosire mesajul meu, strigand tot timpul “Romania -USA, together”. A fost ca o misiune pentru mine, chiar daca o parte din prietenii mei au considerat-o imposibila, am crezut tot timpul in ea.  Inaintam si lasam in urma mea un  cor, cu numele tarii mele,  Romania, simtindu-ma tare mandru de asta. Militarii armatei americane luau pozitia de drepti si salutau, privind atenti catre cele doua drapele. Cand eram elev in liceul militar visam sa ajung general. Chiar daca visul meu nu s-a implinit, astazi m-am simtit pentru prima oara in viata mea ca un general. Sunt sigur ca Romania are de astazi cateva zeci de mii de prieteni in plus, din care imbucurator este faptul, ca multe mii sunt copii. Pe distanta de aproape un km cateva mii de copii au strigat in cor “Go Romania!”, urechile mi se infundasera, inaintam si fluturam fericit drapelele, pentru ca americanii mi-o cereau. Binecuvantarea primita cu o zi inainte din parintelui Simion, preotul bisericii romanesti din Boston, Sfanta Paraschiva, mi-a dat energia necesara ca sa termin cea mai grea cursa, dar si cea mai frumoasa, din viata mea. La km 30,  familia Loghin-reprezentantii romanilor din Boston- Catalin, Dana, Thomas si Nicolas, asa cum au promis, erau acolo, incurajandu-ma si dandu-mi energizantul inainte de ultima urcare: “Hai Romania!”.  La km 35, cand a inceput coborarea,  au aparut crampele musculare, am suferit mult pana la finis, fiindu-mi teama de un blocaj total. Dar Dumnezeu a vrut ca eu sa ajung la startul acestei curse, sa o termin si iata ca am reusit!

Sentimentele mele de inalta apreciere pentru oamenii care au facut ca Romania sa aiba o asemenea imagine in SUA, cred ca nicaieri in lume imaginea noastra nu este ca aici. Imi scot palaria si ma-nclin in fata lor!

Astazi m-am simtit mandru ca sunt roman!