Ilie Rosu

Facand uitata vremea capricioasa a acestui  inceput de an,  aterizam dupa doua ore de zbor,  pe aeroportul cipriot Larnaka, deschizand sezonul maratoanelor si incepand prima aventura a acestui an.

Intram in panica inca de la aterizare,  avionul nostru avand  intarziere, riscul ca sa pierdem autobuzul spre directia Limassol, fiind mare.  Apoi  nici geamntanul meu nu apare.  Danut ma critica aspru, trebuia sa-mi iau doar un bagaj de mana, 7 kg imi erau suficiente si pe deasupra faceam si o mare economie la bani.

Avem doar  o singura varianta de rezerva,  taxiul, dar n-am vrea sa apelam la ea.  Danut detine cea mai pretioasa informatie, numele hotelului in care suntem cazati, el facand rezervarea.  Inca de pe aeroport, presimt ceva, asa ca ii atrag atentia si il rog sa nu se  departeze prea mult.

Reusesc sa imi recuperez valiza, dar ma enervez tare, observand ca trei dintre rotile geamantanului au disparut. Neintelegerea privind locul de intalnire, face ca autobuzul sa plece chiar de sub ochii nostri, degeaba am facut semne disperate, sperand ca macar unul din prietenii nostri sa-si arunce ochii pe geam,  masina dispare  in noapte,  ca magarul in ceata.  Ii boscorodim pe cei din masina, acceptand resemnati situatia neplacuta in care am intrat. Danut nu raspunde la telefon si asta e grav. Impreuna cu Victor, ne miscam prin aeroport,   incercand sa gasim o solutie de salvare. Chiar ca cineva acolo sus ne iubeste, sau  cum se zice, la barza chioara ii face Dumnezeu cuib,  lucrurile luand dintr-o data o intorsatura favorabila noua,  Danut raspunde la telefon si aflam  numele hotelului. Organizatorii maratonului se pare ca s-au mai confruntat in trecut cu  astfel de situatii. Inca trei concurenti intarziati, din Liban, fac  telefoanele organizatorilor  sa zbarnaie.  Am rasuflat usurati doar atunci cand am fost preluati  de un microbuz si transportati spre hotelul din Limassol, unde ne-am cazat.  Dupa  aproape 2 ore in care am tot  “savurat” incidentul, apar si evadatii nostri, rupti de oboseala, de parca cineva i-ar fi pedepsit intentionat,  autobuzul lasandu-i la intrarea in oras.

A doua zi  recunoastem orasul. Descoperim o statiune pe malul marii, cu oameni foarte amabili,  in care pregatirile pentru noul sezon estival sunt in toi. Intalnim multi romani, aflam ca acestia s-au integrat repede, fiind  multumiti de salarii si ca se inteleg bine cu  bastinasii.   S-au integrat perfect, pentru ca in general sunt muncitori in constructii sau lucreaza in comert. Mi-a placut ce-mi povestea unul dintre ei, aici nu se fura, utilajele sunt lasate la locul de munca, fara supraveghere si nimic nu se clinteste din loc.
M-am convins si eu ca asa e, a doua zi, dupa  cursa de maraton,  cand mi-am gasit  toate lucrurile la locul lor, in rucsac, intacte, chiar daca  zona nu era supravegheata de cineva.

Conducatorii mijloacele de transport sunt la curent cu  evenimentul ce are loc in orasul lor, maratonul, atat inaintea acestuia cat si dupa, circulam gratis, in baza unui ecuson primit din partea  organizatorilor.

Privind circulatia masinilor totul este pe dos. Ele circula pe partea stanga si au volanul pe partea dreapta. Nu cunosteam acest  lucru in seara in care am pornit spre Limassol, am intrat in panica, crezand ca  microbuzul ruleaza pe contrasens. Autobuzele care circula in oras sunt  tare vechi, arata ca  ratele din trecut la noi, fiind insa foarte curate, cu soferi care zambesc tot timpul si de la care poti cumpara bilete.
Orice turist, care face un tur de orizont,  sigur ramane cu ochii atintiti deasupra cladirilor,  unde sunt multe recipiente, ca parte a unui sistem de incalzire solara.

Clima in aceasta perioada este placuta, cu  ploi caldute seara si cu un soare usor de suportat in timpul zilei, permitand plimbarea pe malul marii intr-o tinuta  legera. Vegetatia mediteraniana, cu arbori exotici la noi, palmieri si  cactusi,  si pomi incarcati cu fructe:  lamai si  portocali. Verdele pe care ni-l doream acasa,  il descoperim aici,  muncitorii de la spatii verzi, tund in permanenta copacii, dandu-le forme care sa incante ochii turistilor.

La inscriere ne gasim repede pe lista, apoi  ne luam “chip”-urile si numerele de concurs. Facem pentru inceput o poza cu tricolorul, atragand atentia organizatorilor ca au venit romanii. Suntem incantati de calitatea tricoului, unul foarte bun, pentru viitoarele noastre antrenamente. Tot aici ii intalnim prima oara pe polonezi.

Spre seara are loc “Pasta party”,  intalnirea oficiala a concurentilor,  la restaurantul Kanika Pantheon, un loc  cu  multe stele, care se umple repede. Suntem vecini cu delegatia numeroasa a Rusiei. Ii cautam cu privirea pe polonezi, dar se pare ca au ratat intalnirea, negasind adresa hotelului. Stransi in jurul unei mese admiram ospitalitatea gazdelor. O super organizare,  cipriotii nu s-au zgarcit de loc, totul fiind ca la carte.  Sunt multi invitati de onoare, prezenta lor aici ridicand prestigiul competitiei. E adevarat ca numarul concurentilor nu este prea mare,   dar vorba romanului, obrazul subtire, cu cheltuiala se tine. Am sarbatorit ca la o “Pasta party” , iar pe final ne-am urat succes in cursa ce avea sa vina a doua zi. La plecare  o ploaie calda ne obliga sa folosim umbrelele. Ajunsi la hotel incepem pregatirile pentru cursa. Vai, sunt o multime de lucruri de pus la punct!  A doua zi are loc cursa , pe care v-am povestit-o in detaliu. La finalul maratonului,  prietenii mei care lucreaza in Cipru,  ne conduc  cu masina la hotel, unde incercam sa   facem uitata suferinta din cursa.

Seara ma tin de cuvant, sunt un om de onoare si fac cinste colegilor mei la Club X,  unde suntem invitati  sa inchidem  editia Marathon Limassol 2010.  Scap ieftin, totul este din partea casei, colegii mei apreciind ca sunt un norocos.  Muzica si atmosfera placuta din club fac uitat efortul din cursa. Un loc ideal in care se leaga  prietenii, fiecare vorbind frumos despre patria lui, incercand sincer sa-i  atraga pe ceilalti in cursele de maraton organizate in tara lor de origine.
Cel mai mult petrecem cu delegatia poloneza, ne cunoastem mai bine intrucat suntem  cazati la acelasi hotel.  Recunosc ca lipeala ne-a facut-o  Danut,  care s-a intalnit cu ei la multe competitii europene. Ne fotografiem si cu fetele din Polonia,  ramanand ca pe viitor sa primim o invitate de participare la competitiile organizate in tara lor.  Una dintre ele ne-a abordat direct cerandu-ne sa le prezentam zece obiective turistice din Romania, care sa-i motiveze mai mult pe polonezi sa viziteze mai des Romania. Nu ne-am blocat, am identificat repede 10 obiective turistice din tara noastra, dar intrebarea ne-a pus pe ganduri, fata chiar voia sa promoveze turismul in Romania si lucra in turism.  In lateral sunt  atletii de performanta din Moldova si din Rusia, pe care ii privim cu mult respect, pentru ca s-au batut bine in cursa.  Noaptea, la  hotel delegatia poloneza, cu mult chef,  voia drapelul meu. Era insa tricolorul purtat de mine pe final de curse, la maratoanele de la Atena,  Berlin,  Bruxelles,  Bucuresti si Limassol, asa ca n-a tinut. E cel mai pretios lucru din valiza mea,  e un simbol pe care vreau sa-l port cu mine si la Roma  si la Boston si la Luxemburg si apoi la vara,  pana sus, pe muntele Olymp.

La cele doua evenimente organizate inainte si dupa cursa am avut onoarea sa intalnim un mare atlet kenian,  medaliat mondial si olimpic,  fost recordmen mondial in proba de maraton, Paul Tergat, cu care ne-am fotografiat si, de ce sa nu o spun direct, am baut o bere.

In ultima zi avem timp sa admiram marea si orasul, sa facem poze si sa glumim mult pe seama cursei. Pe aleea destinata biciclestilor,  rusoaicele si-au reluat deja antrenamentele. Andrei si Dana sunt cei mai fericiti dintre noi, s-au hotarat  sa-si ia  inelele pentru nunta,  pe care  au  si planificat-o in luna august. Casa de piatra!

La intoarcere,  istoria cu transportul dinspre  aeroport,  era cat pe ce sa se repete,  prindem autocarul cu mult noroc, la mustata cum se zice, lumina zilei salvandu-ne de data asta,  soferul observandu-ne la timp.

Admiram din masina linistiti,  peisajul deluros si stancos, fiind rasplatiti la final cu un frumos apus de soare.

Ramanem surprinsi cand vedem ca  serviciile de pe aeroport, politie, paza, comert,  includ o multime de romani, simtandu-ne mai  siguri, de parca am fi  acasa.

Cu cat inaintam mai mult in  timp, devenim mai siguri, simtim cu adevarat ca  Europa este casa noastra!