Este data de 1 decembrie 2009.
Astazi este cea mai importanta sarbatoare a romanilor, amintindu-ne tuturor de unirea cea mare. Libertate si pace, doua simboluri pe care generatii de-a randul le-au pretuit. Cel mai frumos moment al zilei se pare a fi cel al trecerii armatei romane pe sub Arcul de Triumf, militarii dand onorul poporului roman, fiind gata sa demonstreze in fata acestuia, ca sunt gata oricand, sa apere cele doua valori.
Inca de dimineata parcurile si strazile orasului devin animate. Nici frigul si nici ceata nu ne impiedica sa ne dam intalnire in parcul Tineretului, unde vom sarbatori aceasta zi, incalzindu-ne intai in jurul lacului, iar apoi aliniindu-ne la startul crosului 1 decembrie, organizat de Liceul International de Informatica Bucuresti.
Fiind o zi deosebita, la plecare, am grija sa imi fixez emotionat la balcon tricolorul, pe care l-am purtat la maratoanele de la Berlin, Bruxelles si Bucuresti.
Astazi Romania apare obosita, asemenea unui maratonist care a pornit in prima lui cursa lunga, de 42 kilometri, care ajunge la kilometrul 37, unde, epuizat, cu resursele terminate, trebuie sa stranga puternic din dinti. Lupta pana la final sa treaca de cei 195 de metri, aflati dupa kilometrul 42 si reuseste sa treaca linia de sosire, fara sa se prabuseasca, intotdeauna cu zambetul pe buze, gandindu-se la urmatoarea cursa. La fel ca el, Romania cea fara de buget, fara resurse financiare, surprinsa de aceasta criza nemiloasa, nu trebuie sa se opreasca, trebuie sa reziste si sa mearga mai departe! Am convingerea ca ne vom gasi din nou echilibrul, pentru ca la 1918 a fost mult mai greu!
Membrii Ro Club Maraton suntem in numar mare. Aproape ca nu lipseste nimeni. Cu toate ca nu se va intocmi un clasament pentru cei cu varsta cuprinsa intre 18-45 ani, sunt multi cei care vor lua startul. Tineri si varstnici suntem gata de start. Si plecam. Copiii pornesc ca din pusca, producand un entuziasm de nedescris. In randul celor mai in varsta exista o ierarhie care se mentine aproape in fiecare cursa, pentru ca aceasta nu se poate schimba peste noapte. Inca de la inceput sufar din cauza aerului prea rece si a intensitatii mari a cursei. Alerg, ocolind concurentii care s-au oprit si continua la pas. Am probleme cu respiratia, pentru ca nu m-am antrenat pentru acest gen de curse. Imi amintesc de crosurile la care participam cand eram in liceu, pe strazile orasului Campulung Moldovenesc. Trageam tare si voiam sa reduc distanta fata de cei din frunte, respiram greu si incheiam cursa cu o mare durere de dinti.
Inca putin, ne apropiem de pod si intoarcem. Suntem la jumatatea cursei Marian tine aproape de mine, incercand sa ma incurajeze, cautand ceva care sa ma convinga sa fiu mai rau. Tarziu insa, simt ca mai mult nu se poate, privesc consolat spre concurentul din fata mea pe care trebuie sa il depasesc pentru a putea urca pe podium. Pe ultimii metri inca un veteran ma depaseste. S-a terminat. La final ocup locul 5 in clasamentul categoriei veterani, fiind mustrat din priviri de prietenii mei, pentru ca ma voiau astazi pe podium. Primul soseste colegul nostru Vlad Victor, care adauga la palmaresul lui impresionant inca o victorie.
Iata si momentul mult asteptat cu festivitatea de premiere. Directorul liceului care a organizat competitia, un cetatean turc simpatic, ii premiaza pe primii zece clasati la fiecare categorie. Ii vad pe adevaratii veterani, cu varste de peste 65 de ani, suferind, fiind tristi ca niste copii. A fost nedrept sa concureze cu cei mai tineri cu 20 de ani, ratand clasarea in primele 10 locuri si obtinerea unor diplome si premii. Poate ca la finalul unor astfel de curse ar fi bine ca sa se intocmeasca un clasament al celor mai in varsta concurenti, oferindu-li-se din respect, macar o diploma de participare. Trebuie sa stie ca cei tineri ii admira, ca pentru ei raman expresia vie a competitiilor la care iau startul, garantand prin prezenta lor ca daca vrei, poti, si ca niciodata nu e prea tarziu sa faci sport.
Premierea concurentilor de la categoria veterani este un spectacol. Se cunosc bine, legand de-a lungul anilor intre ei prietenii durabile, formand astazi o ECHIPA. Abunda exclamatiile de admiratie, la aceasta categorie in prima parte a clasamentului fiind clasati noii veniti in categorie, apoi catre locul 10, cei mai in varsta.
Ne strangem mainele, facem cateva poze de grup, fericiti ca am sarbatorit impreuna Ziua Nationala a Romaniei.
La multi ani Romania!
