Ilie Rosu

Este data de 07.05.2009.

Pentru prietenii mei ramasi acasa, care nu au avut sansa sa vada Parisul, voi incerca sa prezint o parte din impresiile mele, unele dintre ele, sustinute si de imagini.

Descrierile de mai jos sunt rezultatul a doua zile de colindat pe jos Parisul.

Obiectivul nostru in parte a fost atins. Vom ramane cu amintirea Parisului, asa cum l-am perceput, dupa alergarea unei curse de 42 km. Desi suntem obositi, trebuie sa trecem prin aceasta etapa, nu trebuie sa ratam sansa, de a mai strabate inca o data Parisul la pas. Incepem cu Muzeul Armelor, care din nefericire lunea este inchis. Lipita de acesta este catedrala, in care se afla mormantul lui Napoleon. La fel si acesta este inchis. Ca ofiter in rezerva, bineinteles ca imi voi face timp si voi reveni a doua zi, pentru a-l vedea si pentru a afla lucruri noi despre cel care a dominat si a schimbat Europa din temelii.

Luind-o pe malul Senei, observi ca locul este dominat pe ambele maluri, numai de cladiri din secolele 18 si 19, chiar mai vechi. Doua palate privesc unul spre celalalt, Micul si Marele Palat. In lateral, aproape de unul dintre ele, se afla statuia lui Charles de Gaule. Ne continuam drumul pana la obeliscul egiptean care este un alt punct de atractie.

Ca sa ajungem la Luvru trecem prin Gradinile Tuileries. Iarba verde, aleile nepavate, ordinea din parc si multimea de vizitatori, ne fac sa facem comentarii dintre cele mai favorabile. Un numar impresionant de statui strajuiesc parcul, fiecare avand o istorie si o semnificatie a sa. Intram la Luvru prin zona Piramidelor. Vizitam muzeul de arta, cautand-o pe Mona Lisa. Mona Lisa este o pictura cebr? a lui Leonardo da Vinci, realizat? în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare ?i un surâs abia schi?at. Este considerat? cea mai renumit? oper? din istoria picturii. Pu?ine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. Tabloul este atrac?ia principal? pentru orice vizitator. Ramanem cateva minute in sala in care se afla tabloul, amintindu-mi ca o asemenea expozitie, putem vizita si noi la Bucuresti, la galeriile de arta, exponatele nefiind totusi de valoarea celor din Luvru. Aruncam o privire si la expozitia cu piese vechi din Africa, Asia si din zona Latino-Americana.

Urmatoarea tinta este catedrala Notre Dame. In partea stanga trecem pe langa o cladire impunatoare, care din pacate este inchisa. Iata si Notre Dame! E dispusa pe o insula aflata pe Sena, fiind greu de sesizat acest lucru, din cauza podului si a circulatiei din zona. Ii admiram arhitectura in stil gotic, vechimea, inaltinea si intunericul din interior.

Daca n-ar fi fost metroul circulatia in Paris ar fi fost un infern. Ajungi usor in orice colt al Parisului, iti trebuie doar o harta pe care trebuie sa inveti s-o citesti. Identifici pe harta locul de unde pleci, statia in care vrei sa ajungi, culoarea traseului de pe harta si punctele de intersectie ale metroului. Asa ajungem usor la basilica Sacre Coeur, schimband de doua ori metroul. Catedrala este construita pe o cota dominanta, imbina mai multe stiluri si adaposteste un clopot urias. De aici se pot admira toate punctele importante ale Parisului. Atat urcarea, cat si coborarea sunt la fel de grele, ne ajutam de barele laterale, pentru ca sunt destule scari pana sus, iar noi inca nu suntem refacuti complet.

Ne indreptam spre metrou, urcam si iata-ne in centrul comercial modern “La Defense”. Cladirile inalte din sticla domina zona. In departare pe aceeasi axa se zareste Arcul de triumf. Privind de aici peste Paris, se pare ca edilii orasului au decis ca e bine ca vechiul si noul sa nu se intalneasca nciodata. Daca nu era asa, poate ca noi n-am mai fi fost astazi in zona.

Mormantul lui Napoleon
Prima impresie este ca francezii de azi ii acorda lui Napoleon toate onorurile, multa lume vine aici in pelerinaj, fiind ceva asemanator cu pelerinajul la mormantul lui Sfantul Petru la Vatican, dar intr-o dimensiune mai mica. Capela, este dominata de un altar inalt aurit, aflat in partea opusa a intrarii. La intrare, prima intrebare este, unde este Napoleon. Din zona centrala se observa ca la subsol, intr-o zona circulara, este mormantul lui Napoleon. Pe scari ajungi la subsol, unde in centru se afla sicriul lui Napoleon. Circular, pe pereti sunt sculptate scene, care par a fi o sinteza a tot ceea ce a infaptuit bun imparatul. Jos, la baza mormantului, sunt inscriptionate bataliile duse. O incapere, dispusa langa mormant, imi atrage atentia, in interior fiind mormantul lui Napoleon al II lea
Muzeul armelor
In aproximativ o ora muzeul se va inchide, asa ca il las pe Napoleon si intru la prima expozitie, ce are ca subiect al doilea razboi mondial, in care sunt prezentate uniforme, steaguri, medalii, decoratii, ordine de lupta si imagini din rezistenta franceza impotriva nazismului. Pe un intreg hol iata scene din inchisorile naziste, iar uniformele de detinut, inscriptionate cu numere, sunt peste tot. Pe unul dintre holuri iata un bust al lui Charles de Gaule. Intru la sectiunea in care sunt prezentate imagini si arme din primul razboi mondial. Pe un perete se proiecteaza atentatul de la Sarajevo. Uniforme si pusti de tot felul amintesc de acele vremuri si lupte, in care au pierit milioane de oameni. Raman ceva timp in sala armurilor, cu calareti, armuri si arme, asa cum apar ele in filmele cu cavaleri. Intr-o alta sala sunt obiecte si arme dintr-un trecut mult prea indepartat. Incerc sa surprind ceva si din expozitia cu Charles de Gaules dar muzeul s-a inchis deja.
Turnul Eiffel
Prin inaltimea lui, pare aproape din orice punct al orasului, dar de la mare departare nu poti estima bine dimensiunea lui. Apropiindu-te de el, acesta creste, creste, ramanand surprins, vazand ca pe sub el trec automobile. Trebuie sa fii inarmat cu rabdare si timp pentru a urca in turn. Se sta cateva ore la rand, daca vrei sa admiri de la mare inaltime Parisul. Curentul de sub turn, ma face sa renunt la ideea de a urca. M-a luat cu frig, drept pentru care, incerc sa il admir din alte unghiuri, de pe podul peste Sena si dintr-o zona mai inalta, numita Trocadero. In multe seri l-am vazut de aproape, stralucind, la anumite intervale de timp, intrand intr-un joc placut de lumini.

Pe strazile inguste din oras sunt o multime de terase pe care, pe inserat, tineri sau varstnici, turisti sau localnici, le umplu pana la refuz. De la masa noastra, gustand dintr-un vin frantuzesc si dintr-o muzica discreta, dintr-aceea de poti vorbi si-n soapta, nici nu sesizezi ca la cativa metri de noi incepe o alta terasa.