Ilie Rosu

Este data de 29.03.2009.

Au fost doua zile de sfarsit de saptamana si de martie, in care soarele, stralucind puternic in jurul pranzului, a reusit sa scoata bucurestenii din casa. Mi-am zis ca e un timp bun pentru a-mi proba echipamentul, asa ca, echipat mai subtirel , iata-ma in parc, atat sambata, cat si duminica.Cu o saptamana inainte de maratonul de la Paris,   sunt aproape gata pentru marea cursa. Am iesit cu bine din iarna si nu sunt indicii ca as fi pus pe mine kilograme in plus.

Pot exclama: a venit primavara! Pomii sunt gata sa inmugureasca, semn ca in cateva zile intreg parcul va fi inflorit. Marului de langa alee i-au plesnit mugurii. Ciorchinii cu flori albe vor face cu ochiul copiilor din parc si probabil ca pomul din fata mea va fi jumulit de flori in urmatoarele zile. Carucioare, catei tragand de roleri, biciclisti de toate varstele, umplu pana la refuz aleile. Pe apa lacului au aparut canotorii, barcile  si barcutele comandate prin radio.

Timpul e ideal pentru plimbat copiii pe aleile parcului. Nici nu gandesc bine aceasta si dau nas in nas cu George, colegul meu de serviciu, care  a iesit cu familia la miscare prin parc. Sacrific cateva zeci de secunde din antrenament, o iau repede pe cea mica in brate, nici nu are timp sa se dezmeticeasca saracuta de ea si sa isi dea seama de ce se petrece,  fac o poza si o las iute jos, pentru ca e cat pe ce sa dea in plans. Inchei antrenamentul nu inainte de a admira florile care au aparut langa aleea de la intrarea in parc.

A doua zi, surprinzator, fostul meu coleg de antrenament din scoala militara, Sandel, omul cu care m-am intrecut trei ani de zile pentru al saptelea loc in echipa de patrula, a venit la primul sau antrenament in parcul IOR. Amintirea vremurilor demult apuse il chinuie si putem considera ziua de duminica ca momentul de inceput al schimbarii. Am alergat impreuna o tura de parc, a mers bine, a dat-o singur pe a doua, eu marind ritmul, intalnindu-ne apoi la final langa biserica din lemn. Iata inca un partener in stafeta de patru a echipei pentru maratonul DHL! Mai imi trebuie inca unul si echipa este constituita!

Dar pana atunci mai sunt cateva zile si urmeaza cursa de la Paris, asa cum spun astazi prietenii mei si cum strigam cand eram copil, privind spre strada, printre gard ..hai Ilie!