Ilie Rosu

Este data de 22.03.2009.
Parcul Tineretului, zona Salii Polivalente, este locul in care au inceput sa se stranga cei care astazi incearca o schimbare de atitudine, privind miscarea in aer liber. Sponsorii, atatia cati au putut fi astazi atrasi de catre  Ro Club Maraton , sunt si ei prezenti. Sunt pregatite diplomele, premiile de participare, constand in produse energizante, recomandate a fi consumate in timpul antrenamentelor, reviste, cu indemn la dieta si la un mod de viata echilibrat, combinat cu miscarea.

Camera de filmat si aparatele de fotografiat sunt si ele pornite. Sunt astazi aici, atat tineri, cat si varstnici, cam in jur de o suta de participanti. Organizatorii recomanda parcurgerea a cel putin unei ture in jurul lacului, intr-un ritm nu prea alert, usor de parcurs si de catre incepatori. O tura de lac sa tot aiba 2,5-3 km. Cateva miscari de incalzire inainte cursa, aduc in randul participantilor multa voie buna si dispozitie. Si pornim. Traseul este  pe langa aleea din partea dreapta a salii, traversand peste pod, urmand apoi o panta lina de coborare, pana pe malul lacului. S-a mai incalzit afara, asa ca avem de-a face cu o vreme foarte placuta pentru alergat.

Tineri cu rucsacul  in spate, cu castile la urechi, ascultand muzica, cu sticlele de apa la indemana, par sa alerge de cand lumea. Alerg impreuna cu un domn, mai in varsta, care povesteste ca a facut candva sport de performanta, ca a alergat multe curse, in special semimaratoane. Are 72 de ani si alearga ca un pusti de optisprezece ani. Imi amintesc ca l-am vazut la cursa populara de la maratonul Bucurestilor din 2008.

Trecem cu mare atentie pe sub podul care duce spre sala Polivalenta, urcand si coborand cu mare atentie scarile. Reusim sa ramanem grupati in prima tura, apoi cine se incumeta mai da una sau doua ture. Ne adunam in acelasi loc, beneficiem la sosire, de sticlele de suc oferite de sponsori. Incepatorii sunt totusi epuizati si golesc repede sticlele cu apa. Fiecare primeste cate o diploma si cate o amintire din partea organizatorilor. Este premiata si o domnisoara din Germania, care a aflat despre evenimentul de astazi de pe INTERNET. Cei pasionati de miscare, au avut astazi ocazia sa alerge organizat si sa intalneasca oameni care au reusit sa-si schimbe modul de viata. Concluzia finala este ca mereu trebuie sa existe un inceput, si ca, daca vrei, poti! Cine este pasionat de miscare si vrea cu tot dinadinsul sa alerge, are unde si cu cine.
Iar pe final iata si fotografia cu cei care au organizat aceasta activitate.
Cele doua ture parca m-au dezmortit, asa ca, ajuns acasa, ma hotarasc sa inchei ziua cu un antrenament in parcul IOR. Era foarte frumos afara si simteam ca nu voi mai suferi de frig, ca altadata. O mare de oameni ocupa aleile parcului IOR. Nu ai loc sa arunci un pai, biciclistii si rolerii de toate varstele, sunt peste tot.  Cateii de toate marimile, cu stapani sau fara stapan, imi taie calea, intreaga alee fiind a lor. Carucioarele cu bebelusi blocheaza  aleea, asa ca trebuia sa pasesc pe spatiu verde si sa fiu atent la denivelari.

Primele semne ale primaverii au aparut, salciile au inverzit, iar iarba e din ce in ce mai cruda. Dupa cateva ture isi face aparitia si Serban, nu are astampar, vrand sa incheie  si el o etapa de pregatire, aceea de dinainte de Paris. E atata inghesuiala, incat nu mai putem alerga in linie, ne asezam in coloana si inaintam cu mare greutate. Dupa sapte ture de parc, ma opresc, efortul de ieri si de azi pare a fi suficient. Ma despart de partenerul meu, pe care il las sa se roteasca mai departe in jurul lacului, urc scarile si admir la final, de sus, furnicarul de oameni din parc .